Löydetty 259 Tulokset: Bel
Regele i-a răspuns şi i-a zis lui Daniél, al cărui nume era Beltşaţár: „Eşti tu capabil să-mi faci cunoscut visul pe care l-am avut şi interpretarea lui?”. (Cartea profetului Daniél 2, 26)
gambele, din fier, picioarele erau o parte din fier, o parte din lut. (Cartea profetului Daniél 2, 33)
Până la urmă, a venit înaintea mea Daniél, al cărui nume este Beltşaţár, după numele dumnezeului meu, şi care are duhul Dumnezeului celui Sfânt în el. Am spus visul înaintea lui [şi i-am zis:] (Cartea profetului Daniél 4, 5)
«Beltşaţár, mai mare peste magi, eu ştiu că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine, că nicio taină nu este prea grea pentru tine. Iată visul pe care l-am avut, iar tu spune-mi interpretarea lui! (Cartea profetului Daniél 4, 6)
Iată, acesta este visul pe care l-am avut eu, regele Nabucodonosór, iar tu, Beltşaţár, spune-mi interpretarea! Căci nimeni dintre înţelepţii regatului meu nu a putut să-mi facă cunoscută interpretarea, dar tu eşti în stare, pentru că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine»”. (Cartea profetului Daniél 4, 15)
Atunci, Daniél, al cărui nume este Beltşaţár, a rămas ca blocat un moment şi gândurile lui l-au tulburat. Regele a luat cuvântul şi a zis: „Beltşaţár, să nu te tulbure visul şi interpretarea lui!”. Și Beltşaţár a luat cuvântul şi a zis: „Stăpâne al meu, visul să fie pentru cei care te urăsc şi interpretarea lui, pentru duşmanii tăi! (Cartea profetului Daniél 4, 16)
Deoarece s-a găsit în el, în Daniél, un duh deosebit de cunoaştere şi pricepere pentru interpretarea viselor, pentru arătarea celor ascunse şi pentru rezolvarea lucrurilor grele, în el, căruia regele i-a pus numele de Beltşaţár, acum să fie chemat Daniél şi el va face cunoscută interpretarea!”. (Cartea profetului Daniél 5, 12)
În al treilea an al lui Círus, regele Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniél, care este chemat cu numele Beltşaţár. Cuvântul este adevărat şi lupta este mare. El a înţeles cuvântul şi a avut înţelegerea în viziune. (Cartea profetului Daniél 10, 1)
Babilónienii aveau un idol al cărui nume era Bel. Se cheltuiau pentru el în fiecare zi douăsprezece artabe de făină aleasă, patruzeci de oi şi şase măsuri de vin. (Cartea profetului Daniél 14, 3)
Regele i-a zis: „De ce nu te prosternezi înaintea lui Bel?”. El i-a zis: „Nu mă prostern idolilor făcuţi de mână de om, ci Dumnezeului celui viu care a făcut cerul şi pământul şi are domnia asupra tuturor făpturilor”. (Cartea profetului Daniél 14, 5)
Dar regele i-a zis: „Tu crezi că Bel nu este un dumnezeu viu? Nu vezi cât mănâncă şi bea în fiecare zi?”. (Cartea profetului Daniél 14, 6)
Regele s-a înfuriat, i-a chemat pe preoţii săi şi le-a zis: „Dacă nu îmi spuneţi cine este cel care mănâncă cheltuiala aceasta, veţi fi daţi la moarte, dar dacă îmi veţi arăta că Bel le mănâncă, va fi dat la moarte Daniél pentru că a spus blasfemii împotriva lui Bel”. (Cartea profetului Daniél 14, 8)