Löydetty 231 Tulokset: Căderea Ierusalimului
Vânzătorii şi negustorii au dormit în afara Ierusalímului o dată şi de două ori. (Cartea lui Nehemía 13, 20)
Ierusalímul va fi construit, iar în cetate o casă [va fi] a lui pentru toţi vecii! Fericit voi fi dacă restul descendenţei mele va dăinui ca să vadă gloria ta şi să dea mărturie despre regele cerului! Porţile Ierusalímului vor fi construite cu safir şi cu smarald, cu piatră de preţ toate zidurile tale. Turnurile Ierusalímului vor fi construite cu aur şi meterezele, cu aur curat. Străzile Ierusalímului vor fi pavate cu rubin şi cu piatră de Sufir! (Cartea lui Tobía 13, 17)
Porţile Ierusalímului vor intona cântări de veselie şi toate casele lui vor spune: «Aleluia! Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Israél!». Şi cei binecuvântaţi vor binecuvânta numele cel sfânt în veac şi pururi!”. (Cartea lui Tobía 13, 18)
A văzut şi a auzit de nimicirea [cetăţii] Niníve înainte să moară; a văzut ducerea ei în captivitate în Média pe care a făcut-o Ahíahar, regele Médiei. Şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu pentru toate câte le-a făcut celor din Niníve şi din Atúria. S-a bucurat înainte de moarte pentru [căderea cetăţii] Niníve şi l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeu în vecii vecilor. (Cartea lui Tobía 14, 15)
„Dumnezeul părinţilor noştri să-ţi dea har ca să duci la îndeplinire planurile tale spre mândria fiilor lui Israél şi spre cinstea Ierusalímului!”. (Cartea Iudítei 10, 8)
Te voi conduce în mijlocul Iudéii până când vei ajunge în faţa Ierusalímului şi voi aşeza carul tău în mijlocul lui. Îi vei conduce ca pe nişte oi care nu au păstor şi niciun câine nu va mârâi pe limba lor în faţa ta. Acestea mi-au fost spuse de dinainte, mi-au fost vestite şi am fost trimisă ca să ţi le fac cunoscute”. (Cartea Iudítei 11, 19)
Toţi au plecat din faţă şi nimeni nu a mai rămas în camera de dormit, de la cel mai mic până la cel mai mare. Iudíta stătea lângă patul lui şi a spus în inima ei: „Doamne, Dumnezeul a toată puterea, priveşte în ceasul acesta la lucrarea mâinii mele spre înălţarea Ierusalímului! (Cartea Iudítei 13, 4)
Când au venit la ea, toţi împreună au lăudat-o şi i-au spus: „Tu eşti înălţarea Ierusalímului, tu eşti marea mândrie a lui Israél, tu eşti lauda cea mare a neamului nostru. (Cartea Iudítei 15, 9)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
ca să afle îndurare şi să-i spună: «L-am scăpat de căderea în groapă şi am găsit răscumpărare». (Cartea lui Iob 33, 24)
În bunătatea ta, [Doamne], fă bine Siónului şi reclădeşte zidurile Ierusalímului! (Cartea Psalmilor 51, 20)
Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalímului şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape. (Cartea Psalmilor 79, 3)