Löydetty 1636 Tulokset: Casa lui Saul

  • Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. (Evanghelia după sf. Ioan 11, 20)

  • Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. (Evanghelia după sf. Ioan 11, 31)

  • Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. (Evanghelia după sf. Ioan 12, 3)

  • În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. De n-ar fi aşa, v-aş fi spus: «Mă duc să vă pregătesc un loc»? (Evanghelia după sf. Ioan 14, 2)

  • Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. (Faptele Apostolilor 2, 2)

  • Aşadar, să ştie cu siguranţă toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”. (Faptele Apostolilor 2, 36)

  • şi l-a eliberat din toate necazurile lui: i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraón, regele Egiptului, şi l-a stabilit guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui. (Faptele Apostolilor 7, 10)

  • În acel timp s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui. (Faptele Apostolilor 7, 20)

  • Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat şi i-a lăsat să aducă cult oştirii cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: «Mi-aţi adus oare sacrificii şi ofrande timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israél? (Faptele Apostolilor 7, 42)

  • Solomón i-a construit o casă. (Faptele Apostolilor 7, 47)

  • Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul: (Faptele Apostolilor 7, 48)

  • «Cerul este tronul meu, iar pământul, scăunel picioarelor mele. Ce fel de casă îmi veţi construi, spune Domnul, sau care este locul meu de odihnă? (Faptele Apostolilor 7, 49)


“Queira o dulcíssimo Jesus conservar-nos na Sua graça e dar-nos a felicidade de sermos admitidos, quando Ele quiser, no eterno convívio…” São Padre Pio de Pietrelcina