Löydetty 3216 Tulokset: Fii
cum vom scăpa noi dacă nu luăm în seamă o astfel de mântuire, care, fiind primită la început de la Domnul pentru a fi vestită, a fost confirmată pentru noi de cei care au auzit, (Scrisoarea către Evrei 2, 3)
Într-adevăr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate şi prin care există toate, care voia să ducă mulţi fii la glorie, să-l desăvârşească prin suferinţă pe iniţiatorul mântuirii lor. (Scrisoarea către Evrei 2, 10)
fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchísedec. (Scrisoarea către Evrei 5, 10)
Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. (Scrisoarea către Evrei 7, 3)
Şi în timp ce aceia dintre fiii lui Lévi care au primit preoţia au poruncă după Lege să ia zeciuiala de la popor, adică de la fraţii lor, cu toate că şi aceştia se trag din Abrahám, (Scrisoarea către Evrei 7, 5)
Aşadar, dacă desăvârşirea ar fi fost obţinută prin preoţia levitică – fiindcă poporul sub aceasta a primit Legea – ce nevoie ar fi fost să se fi ridicat un alt preot după rânduiala lui Melchísedec, fără să se fi numit după rânduiala lui Áaron? (Scrisoarea către Evrei 7, 11)
Fiind acestea astfel pregătite, preoţii care împlinesc cultul intră mereu în cortul cel dintâi. (Scrisoarea către Evrei 9, 6)
acum, zice, iată, vin ca să fac voinţa ta!”. Astfel, desfiinţează [jertfa] dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. (Scrisoarea către Evrei 10, 9)
Or, fără credinţă, este imposibil să fii plăcut [lui Dumnezeu], pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi îi răsplăteşte pe cei care-l caută. (Scrisoarea către Evrei 11, 6)
Prin credinţă, Iacób, când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosíf, s-a prosternat sprijinindu-se pe vârful toiagului său. (Scrisoarea către Evrei 11, 21)
Prin credinţă, Iosíf, la sfârşitul [vieţii], a amintit exodul fiilor lui Israél şi a dat porunci cu privire la osemintele sale. (Scrisoarea către Evrei 11, 22)
Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraón, (Scrisoarea către Evrei 11, 24)