Löydetty 146 Tulokset: Israelul
Alergătorii au mers cu scrisorile din partea regelui şi a căpeteniilor sale în tot Israélul şi Iúda. Şi, după porunca regelui, au zis: „Fii ai lui Israél, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac şi al lui Israél, ca să se întoarcă şi el la rămăşiţa care a scăpat din mâna regilor Asíriei! (Cartea a doua a Cronicilor 30, 6)
Le-a zis levíţilor care instruiau tot Israélul şi care erau consacraţi Domnului: „Puneţi arca sfântă în casa pe care a construit-o Solomón, fiul lui Davíd, regele lui Israél, ca să nu mai fie o povară pentru umerii voştri! Acum, slujiţi-i Domnului Dumnezeului vostru şi poporului său, Israél! (Cartea a doua a Cronicilor 35, 3)
Nu se mai celebrase un astfel de Paşte în Israél din zilele lui Samuél, profetul. Niciun rege al lui Israél nu mai celebrase Paştele cum l-au celebrat Iosía, preoţii, levíţii, întregul Iúda şi Israélul care era de faţă şi locuitorii Ierusalímului. (Cartea a doua a Cronicilor 35, 18)
Preoţii şi levíţii, unii din popor, cântăreţii, uşierii şi cei dăruiţi [templului] au locuit în cetăţile lor. Şi tot Israélul a locuit în cetăţile lui. (Cartea lui Ésdra 2, 70)
Au adus pentru dedicarea acestei case a lui Dumnezeu o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei şi, ca jertfe pentru păcat pentru tot Israélul, doisprezece ţapi, după numărul triburilor lui Israél. (Cartea lui Ésdra 6, 17)
Am cântărit pentru ei argintul, aurul şi obiectele dăruite pentru casa Dumnezeului nostru, cele pe care le-au dat regele, consilierii şi căpeteniile lui şi tot Israélul care se afla [acolo]. (Cartea lui Ésdra 8, 25)
Cei care au venit din captivitate, cei deportaţi, au adus ca arderi de tot Dumnezeului lui Israél doisprezece viţei pentru tot Israélul, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei şi doisprezece ţapi ca [jertfe] pentru păcat, toate ca arderi pentru Domnul. (Cartea lui Ésdra 8, 35)
Preoţii şi levíţii, uşierii, cântăreţii, oamenii din popor, cei dăruiţi – tot Israélul – au locuit în cetăţile lor. Când se apropia luna a şaptea, toţi fiii lui Israél erau în cetăţile lor. (Cartea lui Nehemía 7, 72)
Acestea sunt căpeteniile provinciilor care au locuit în Ierusalím. În cetăţile lui Iúda au locuit, fiecare în proprietatea lui, Israélul, preoţii, levíţii, cei dăruiţi şi fiii slujitorilor lui Solomón. (Cartea lui Nehemía 11, 3)
Tot Israélul, din zilele lui Zorobabél şi Nehemía, aduceau părţi [cuvenite] pentru cântăreţi şi uşieri, după necesitatea fiecărei zile. Dădeau cele sfinte levíţilor, iar levíţii dădeau cele sfinte fiilor lui Áaron. (Cartea lui Nehemía 12, 47)
Oare nu datorită lor a păcătuit Solomón, regele lui Israél? Între multe popoare nu era un rege ca el: era iubit de Dumnezeul său şi îl pusese Dumnezeu rege peste tot Israélul. Pe el l-au făcut să păcătuiască femeile străine. (Cartea lui Nehemía 13, 26)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)