Löydetty 241 Tulokset: Noastre
Tot poporul i-a zis lui Samuél: „Roagă-te Domnului Dumnezeului tău pentru slujitorii tăi ca să nu murim! Căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi răul de a cere un rege pentru noi”. (Cartea întâi a lui Samuél 12, 19)
Dar dacă vor zice: «Urcaţi la noi!», vom urca pentru că Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta ne va fi semnul”. (Cartea întâi a lui Samuél 14, 10)
Toată adunarea aceasta va şti că Domnul nu eliberează nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci al Domnului este războiul şi el v-a dat în mâinile noastre”. (Cartea întâi a lui Samuél 17, 47)
Dar Davíd a zis: „Nu faceţi aşa, fraţii mei, cu ce ne-a dat Domnul; căci el ne-a ocrotit şi a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. (Cartea întâi a lui Samuél 30, 23)
Mare eşti tu, Doamne Dumnezeule! Nimeni nu este ca tine şi nu este alt Dumnezeu în afară de tine, după tot ce au auzit urechile noastre. (Cartea a doua a lui Samuél 7, 22)
Aháb i-a zis lui Obadía: „Mergi în ţară la toate izvoarele de apă şi la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viaţă caii şi catârii şi să nu-i nimicim dintre animalele noastre! (Cartea întâi a Regilor 18, 5)
Slujitorii lui [Ben-Hadád] i-au zis: „Iată, am auzit că regii casei lui Israél sunt regi îndurători; să ne punem saci în jurul coapselor noastre, funii pe capetele noastre şi să ieşim la regele lui Israél: poate va lăsa sufletul tău să trăiască!”. (Cartea întâi a Regilor 20, 31)
Şi dintre [fiii] lui Manáse au trecut la Davíd când el a venit cu filisténii la luptă împotriva lui Saul. El nu i-a ajutat pentru că, ţinând sfat, căpeteniile filisténilor au trimis să-i zică: „Va trece la stăpânul său Saul cu capetele noastre”. (Cartea întâi a Cronicilor 12, 20)
Spuneţi: „Mântuieşte-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, şi adună-ne dintre popoare! Ca să preamărim numele tău cel sfânt şi să ne mândrim lăudându-te pe tine”. (Cartea întâi a Cronicilor 16, 35)
Doamne, nimeni nu este ca tine şi nu este alt Dumnezeu în afară de tine după tot ce am auzit cu urechile noastre. (Cartea întâi a Cronicilor 17, 20)
Străini suntem noi înaintea ta şi călători, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre sunt ca umbra pe pământ şi nu este nicio speranţă. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 15)
Le-au zis: „Nu-i aduceţi pe captivi! Căci, la vinovăţia pe care o avem faţă de Domnul, voi mai adăugaţi la păcatele noastre şi la vinovăţiile noastre. Vina noastră este mare şi mânia aprinsă [a Domnului] este asupra lui Israél”. (Cartea a doua a Cronicilor 28, 13)