Löydetty 401 Tulokset: Oamenii
În timp ce Petru se frământa nedumerit cu privire la ce ar fi putut însemna viziunea pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Cornéliu, după ce au întrebat de casa lui Símon, s-au oprit la poartă (Faptele Apostolilor 10, 17)
Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictori ca să spună: „Eliberaţi-i pe oamenii aceia!”. (Faptele Apostolilor 16, 35)
I-aţi adus aici pe oamenii aceştia care nu sunt nici profanatori ai templului, nici nu au rostit blasfemii faţă de zeiţa noastră. (Faptele Apostolilor 19, 37)
Aşadar, în ziua următoare, Agrípa şi Bereníce au venit cu mare alai şi au intrat în sala de audienţe, împreună cu tribunul şi cu oamenii cei mai de vază ai cetăţii. Féstus a poruncit să fie adus Paul. (Faptele Apostolilor 25, 23)
De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit… (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 12)
Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, [a ajuns] la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 18)
Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii! (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 12, 18)
Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 1, 25)
Astfel încât nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre: (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 3, 21)
Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, însă fiecare îşi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 7, 7)
Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai [vrednici] de milă dintre toţi oamenii. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 15, 19)
Voi sunteţi scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi 3, 2)