Löydetty 995 Tulokset: Scuze de David
Mulţimea însă îi mustra ca să tacă, dar ei strigau şi mai tare: „Îndură-te de noi, Doamne, Fiul lui Davíd!”. (Evanghelia după sf. Matei 20, 31)
Mulţimile care mergeau înaintea lui şi cele care îl urmau strigau: „Osana! Fiul lui Davíd! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!”. (Evanghelia după sf. Matei 21, 9)
Dar arhiereii şi cărturarii, văzând minunile pe care le-a făcut şi pe copiii care strigau în templu: „Osana Fiului lui Davíd!”, au fost cuprinşi de indignare (Evanghelia după sf. Matei 21, 15)
„Ce părere aveţi despre Cristos? Al cui fiu este?”. I-au zis: „Al lui Davíd”. (Evanghelia după sf. Matei 22, 42)
El le-a spus: „Atunci de ce Davíd, [inspirat] de Duh, îl numeşte Domn când zice: (Evanghelia după sf. Matei 22, 43)
Aşadar, dacă Davíd îl numeşte Domn, cum poate fi fiul său?”. (Evanghelia după sf. Matei 22, 45)
Iar el le-a spus: „Nu aţi citit niciodată ce a făcut Davíd când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el, (Evanghelia după sf. Marcu 2, 25)
Auzind că este Isus din Nazarét, a început să strige şi să spună: „Fiul lui Davíd, Isuse, îndură-te de mine!”. (Evanghelia după sf. Marcu 10, 47)
Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”. (Evanghelia după sf. Marcu 10, 48)
Binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru Davíd! Osana în înaltul cerurilor!”. (Evanghelia după sf. Marcu 11, 10)
(Mt 22,41-46; Lc 20,41-44) Luând cuvântul, Isus a spus învăţând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui Davíd? (Evanghelia după sf. Marcu 12, 35)
Davíd însuşi a spus, [inspirat] de Duhul Sfânt: «Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale!». (Evanghelia după sf. Marcu 12, 36)