Löydetty 105 Tulokset: Sfânta Biblie
Toţi levíţii care erau în cetatea sfântă erau două sute optzeci şi patru. (Cartea lui Nehemía 11, 18)
În timpul regelui Asarhadón, m-am întors acasă şi mi-au fost redaţi Ána, soţia mea, şi Tobía, fiul meu. În Sărbătoarea noastră a Rusaliilor, adică Sfânta [Sărbătoare] a celor Şapte Săptămâni, mi s-a făcut un prânz bun şi m-am aşezat să mănânc. (Cartea lui Tobía 2, 1)
Să spună toţi şi să dea mărturie despre el în Ierusalím! Ierusalím, cetate sfântă, te va pedepsi [Domnul] pentru faptele fiilor tăi şi din nou va arăta îndurare faţă de fiii celor drepţi. (Cartea lui Tobía 13, 10)
Din locuinţa lui sfântă, îi cercetează pe toţi locuitorii pământului. (Cartea Psalmilor 33, 14)
Un râu cu braţele sale înveseleşte cetatea lui Dumnezeu, locuinţa sfântă a Celui Preaînalt. (Cartea Psalmilor 46, 5)
Dumnezeule, calea ta este sfântă! Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul [nostru]? (Cartea Psalmilor 77, 14)
Au înlăturat [semnele] circumciziei, s-au îndepărtat de alianţa sfântă, s-au unit cu neamurile şi s-au vândut ca să săvârşească răul. (Cartea întâi a Macabéilor 1, 15)
Au acceptat să moară decât să se contamineze cu mâncăruri şi să profaneze alianţa cea sfântă. Şi au murit. (Cartea întâi a Macabéilor 1, 63)
Ierusalímul să fie [cetate] sfântă şi să i se ierte ei şi teritoriilor sale zeciuielile şi birurile! (Cartea întâi a Macabéilor 10, 31)
În timpul domniei lui Demétrios, în anul o sută şaizeci şi nouă, noi, iudeii, v-am scris: «În strâmtorarea şi în tulburarea care au venit peste noi în anii aceştia de când Iáson şi cei care erau cu el s-au îndepărtat de ţara sfântă şi de domnie, (Cartea a doua a Macabéilor 1, 7)
Acesta a ajuns la Ierusalím şi, prefăcându-se [că are gânduri] de pace, a aşteptat până în sfânta zi de sabát. Atunci, prinzându-i pe iudei în odihnă, le-a poruncit celor care erau cu el să-şi ia armele (Cartea a doua a Macabéilor 5, 25)
Dar el, socotind cu nobilă înţelepciune, vrednică de vârsta sa şi de autoritatea pe care i-o dădea bătrâneţea, de strălucita sa cărunteţe şi de purtarea sa frumoasă încă din copilărie, dar mai ales de legea sfântă dată de Dumnezeu, a răspuns pe faţă că pot să-l trimită imediat în locuința morţilor: (Cartea a doua a Macabéilor 6, 23)