Löydetty 106 Tulokset: Sfârşitul

• După cum este dăunător să bei numai vin şi, de asemenea, numai apă, dar vinul amestecat cu apă este plăcut şi aduce desfătare, tot astfel orânduirea povestirii farmecă urechile celor care o ascultă prin alcătuirea ei. Iar aici să fie sfârşitul. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 39)

• Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii. (Cartea Proverbelor 14, 12)

• Chiar şi în râs inima se chinuie şi, la sfârşitul ei, veselia e cuprinsă de tristeţe. (Cartea Proverbelor 14, 13)

• Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii. (Cartea Proverbelor 16, 25)

• Moştenirea [luată] în grabă la început nu este binecuvântată la sfârşitul ei. (Cartea Proverbelor 20, 21)

• Nu te grăbi să ieşi la ceartă, ca nu cumva [să nu ştii] ce să faci la sfârşitul ei, când te-ar putea umili aproapele tău! (Cartea Proverbelor 25, 8)

• Mai bine să mergi la o casă de jale decât să mergi la o casă de ospeţe, căci ea este sfârşitul fiecărui om şi cel viu pune la inimă. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 2)

• Mai bine sfârşitul lucrului decât începutul său, mai bine cel larg la inimă decât cel semeţ la suflet. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 8)

• Începutul cuvintelor gurii sale sunt nebunie, iar sfârşitul gurii sale este prostia cea mai rea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 13)

• Să ascultăm sfârşitul tuturor cuvintelor: teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile sale, căci aceasta este totul pentru om! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 12, 13)

• Spun în ei înşişi cei care nu gândesc drept: „Scurtă şi tristă este viaţa noastră, remediul nu este în sfârşitul omului şi nu se cunoaşte cineva care să se fi întors din locuinţa morţilor. (Cartea Înţelepciunii 2, 1)

• Umbră care trece este timpul nostru, sfârşitul nostru este fără întoarcere, căci este sigilat şi nimeni nu s-a întors. (Cartea Înţelepciunii 2, 5)