Löydetty 246 Tulokset: bucurie
Tot Israélul a urcat arca alianţei Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de corn, de trâmbiţe şi de cimbale şi făcând să răsune alăutele şi harpele. (Cartea întâi a Cronicilor 15, 28)
Atunci, vor tresălta de bucurie copacii pădurilor în faţa Domnului, care vine să judece pământul. (Cartea întâi a Cronicilor 16, 33)
Ştiu, Dumnezeul meu, că tu cercetezi inima şi că iubeşti dreptatea. În dreptatea inimii mele am oferit toate acestea. Am văzut cu bucurie poporul tău care se află aici oferindu-ţi [darul lor]. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 17)
Au mâncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie. L-au făcut din nou rege pe Solomón, fiul lui Davíd, l-au uns înaintea Domnului ca şi conducător, iar pe Sadóc, ca preot. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 22)
În momentul când au început să cânte cu bucurie şi să-l laude, Domnul a pus o capcană împotriva fiilor lui Amón, ai lui Moáb şi ai celor din muntele Seír care veniseră împotriva lui Iúda şi au fost bătuți (Cartea a doua a Cronicilor 20, 22)
Toţi oamenii din Iúda şi din Ierusalím, cu Iosafát în frunte, s-au întors la Ierusalím cu bucurie, căci Domnul le dăduse bucurie asupra duşmanilor lor. (Cartea a doua a Cronicilor 20, 27)
Iehoiáda a pus slujirile casei Domnului în mâna preoţilor şi a levíţilor pe care-i stabilise Davíd ca să aducă arderi de tot Domnului, după cum este scris în legea lui Moise, cu bucurie şi cu cântece, după dispoziţiile lui Davíd. (Cartea a doua a Cronicilor 23, 18)
Regele Ezechía şi căpeteniile le-au zis levíţilor să-l laude pe Domnul prin cuvintele lui Davíd şi ale lui Asáf, văzătorul. Iar ei l-au lăudat cu bucurie, s-au plecat şi s-au prosternat. (Cartea a doua a Cronicilor 29, 30)
Fiii lui Israél care se aflau la Ierusalím au făcut Sărbătoarea Ázimelor timp de şapte zile cu mare bucurie. Iar levíţii şi preoţii îl lăudau pe Domnul cu instrumente puternice ale Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 30, 21)
Toată adunarea a ţinut sfat să celebreze alte şapte zile. Şi au celebrat cu bucurie [încă] şapte zile. (Cartea a doua a Cronicilor 30, 23)
A fost mare bucurie la Ierusalím. Din zilele lui Solomón, fiul lui Davíd, regele lui Israél, nu mai fusese la Ierusalím aşa ceva. (Cartea a doua a Cronicilor 30, 26)
Dar mulţi dintre preoţii şi levíţii şi dintre capii părinteşti în vârstă care văzuseră templul dinainte, când se puneau temeliile acestei case înaintea lor, plângeau cu glas puternic, iar mulţi îşi ridicau glasul de bucurie. (Cartea lui Ésdra 3, 12)