Löydetty 1333 Tulokset: casă de rugăciune

• iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!”. (Evanghelia după sf. Ioan 2, 16)

• Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: «Zelul pentru casa ta mă mistuie». (Evanghelia după sf. Ioan 2, 17)

• Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. (Evanghelia după sf. Ioan 4, 53)

• Şi s-a dus fiecare la casa lui. (Evanghelia după sf. Ioan 7, 53)

• Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. (Evanghelia după sf. Ioan 8, 35)

• Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. (Evanghelia după sf. Ioan 11, 20)

• Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. (Evanghelia după sf. Ioan 11, 31)

• Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. (Evanghelia după sf. Ioan 12, 3)

• În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. De n-ar fi aşa, v-aş fi spus: «Mă duc să vă pregătesc un loc»? (Evanghelia după sf. Ioan 14, 2)

• Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui. (Faptele Apostolilor 1, 14)

• Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. (Faptele Apostolilor 2, 2)

• Aşadar, să ştie cu siguranţă toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”. (Faptele Apostolilor 2, 36)