Löydetty 278 Tulokset: chemat
Elizéu, profetul, l-a chemat pe unul dintre fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-ţi coapsele, ia acest vas cu untdelemn şi mergi la Ramót-Galaád! (Cartea a doua a Regilor 9, 1)
Regele Ióas i-a chemat pe Iehoiáda, preotul, şi pe preoţi şi le-a zis: „Pentru ce nu reparaţi spărtura casei? Acum, nu mai luaţi argintul de la cunoscuţii voştri, ci puneţi-l pentru spărtura casei!”. (Cartea a doua a Regilor 12, 8)
L-au chemat pe rege. Şi au ieşit la ei Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabil] peste palat, Şébna, secretarul, şi Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul. (Cartea a doua a Regilor 18, 18)
Davíd i-a chemat pe Sadóc şi pe Abiatár, preoţii, şi pe levíţii Uriél, Asaía, Ioél, Şemáia, Eliél şi Aminadáb. (Cartea întâi a Cronicilor 15, 11)
Davíd l-a chemat pe Solomón, fiul său, şi i-a poruncit să zidească o casă pentru Domnul Dumnezeul lui Israél. (Cartea întâi a Cronicilor 22, 6)
Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc şi a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”. (Cartea a doua a Cronicilor 18, 8)
Regele l-a chemat pe Iehoiáda, capul, şi i-a zis: „Pentru ce nu ai cerut ca levíţii să aducă din Iúda şi din Ierusalím darea [stabilită] adunării lui Israél de Moise, slujitorul Domnului, pentru cortul mărturiei? (Cartea a doua a Cronicilor 24, 6)
Ei au răspuns: „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic! Vom face aşa cum ai zis”. I-am chemat pe preoţi şi i-am pus să jure că vor face după cuvântul acesta. (Cartea lui Nehemía 5, 12)
La dedicarea zidului Ierusalímului, i-au chemat pe levíţi din toate locurile lor şi i-au adus la Ierusalím ca să celebreze dedicarea cu bucurie, cu mulţumire şi cu cântece de cimbale, de alăute şi de harpe. (Cartea lui Nehemía 12, 27)
Când a intrat la mine, iedul a început să zbiere. Eu am chemat-o şi i-am spus: „De unde este iedul? Nu cumva a fost furat? Dă-l înapoi stăpânilor pentru că nu avem voie să mâncăm nimic furat!”. (Cartea lui Tobía 2, 13)
L-a chemat pe Tobía, fiul său, iar el a mers la dânsul. Şi i-a spus: „Înmormântează-mă cum se cuvine! Cinsteşte-o pe mama ta şi nu o părăsi pe mama ta în toate zilele ei; fă ceea ce este plăcut înaintea ei şi nu-i întrista sufletul prin nimic! (Cartea lui Tobía 4, 3)
Tobía s-a dus şi l-a chemat: „Tinere, tata te cheamă!”. A venit la el şi l-a salutat el mai întâi pe Tobít: „Să ai parte de multe bucurii!”. Tobít i-a răspuns, zicându-i: „De ce aş avea să mă bucur? Căci sunt cu ochi neputincioşi şi nu văd lumina cerului, ci zac în întuneric asemenea morţilor care nu văd lumina. Deşi trăiesc, sunt printre morţi; aud glasul oamenilor, dar nu-i văd”. [Rafaél] i-a zis: „Ai încredere că vei fi în curând vindecat de Dumnezeu; ai încredere!”. Tobít i-a răspuns: „Tobía, fiul meu, vrea să meargă în Média. Vei putea merge împreună cu el ca să-l conduci? Îţi voi da plată, frate”. El i-a zis: „Pot să merg cu el, ştiu toate drumurile. Am călătorit de multe ori în Média şi am străbătut toate câmpiile şi munţii ei şi-i cunosc toate drumurile”. (Cartea lui Tobía 5, 10)