Löydetty 127 Tulokset: darul
pentru darul de lemne [de adus] la timpul hotărât şi pentru primiţii. „Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!”. (Cartea lui Nehemía 13, 31)
Cel vinovat ia darul pe sub poală ca să încline căile judecăţii. (Cartea Proverbelor 17, 23)
Darul omului îi lărgeşte [intrarea] şi îl conduce înaintea celor mari. (Cartea Proverbelor 18, 16)
Şi omul care mănâncă şi bea şi vede ceea ce este bun în toată truda lui, şi aceasta este darul lui Dumnezeu. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 13)
Dar dacă vreunui om i-a dat Dumnezeu bogăţie şi avere şi să aibă putere să mănânce din ele, ca să-şi ia partea şi să se bucure în chinul său, şi aceasta este darul lui Dumnezeu. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 18)
Cel care oprimă poate să-l prostească pe cel înţelept şi darul poate să facă să piară inima. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 7)
Nu tulbura inima mâniată şi nu refuza darul celui nevoiaş! (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 4, 3)
Darul lui Dumnezeu rămâne pentru cei pioşi şi bunăvoinţa sa îi va face să prospere în veci. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 11, 17)
Oare roua nu temperează arşiţa? Tot aşa un cuvânt este mai bun decât darul. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 18, 16)
Iată, oare cuvântul nu este mai presus decât darul cel bun? Dar amândouă [se găsesc] la bărbatul plin de bunătate. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 18, 17)
Cel nebun jigneşte fără bunătate iar darul celui invidios topeşte ochii. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 18, 18)
La ce-i foloseşte idolului [darul] de fructe? El nu mănâncă şi nici nu miroase. Tot astfel este cel persecutat de Domnul. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 30, 19)