Löydetty 108 Tulokset: distrugerea templului
Ionatán a ars [cetatea] Azót şi cetăţile dimprejurul ei şi a luat pradă de la ele. A dat foc templului lui Dagón şi celor care s-au refugiat în el. (Cartea întâi a Macabéilor 10, 84)
A stabilit ca în fiecare an să intre în ziua aceea cu bucurie. A întărit muntele templului care era lângă fortăreaţă şi au locuit acolo el şi cei care erau cu el. (Cartea întâi a Macabéilor 13, 52)
Pe alţii i-a trimis ca să captureze Ierusalímul şi muntele templului. (Cartea întâi a Macabéilor 16, 20)
au dat foc porţii [templului] şi au vărsat sânge nevinovat. Noi ne-am rugat Domnului şi am fost ascultaţi; am adus jertfe şi făină aleasă, am aprins candelele şi am aşezat pâinile punerii înainte. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 8)
Preoţii [zeiţei] Nanáia le-au scos în faţa lui. [Antióh], însoţit de puţini [oameni], a intrat în incinta templului. Când a intrat Antióh, au închis templul, (Cartea a doua a Macabéilor 1, 15)
Întrucât avem de gând ca, în luna Casléu, în [ziua] a douăzeci şi cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înştiinţăm ca şi voi să celebraţi [Sărbătoarea] Corturilor şi a focului [care s-a arătat] când Nehemía, după ce a reconstruit templul şi altarul, a adus jertfe. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 18)
Se povesteşte că [Solomón], fiind înţelept, a adus jertfă pentru înnoirea şi terminarea templului. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 9)
Cele referitoare la Iúda Macabéul şi la fraţii acestuia, la purificarea templului celui mare şi la restaurarea altarului, (Cartea a doua a Macabéilor 2, 19)
Un oarecare Símon din tribul lui Beniamín, stabilit administrator al templului, nu s-a înţeles cu marele preot cu privire la pieţele din cetate. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 4)
Îi rog pe cei care se apropie de această carte să nu se descurajeze din cauza celor întâmplate, ci să considere că pedepsele nu sunt spre distrugerea, ci spre educarea neamului nostru. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 12)
având în faţa ochilor dispreţul adus în mod nelegiuit împotriva locului sfânt, asuprirea cetăţii batjocorite de aroganţa lor şi distrugerea organizării strămoşeşti a cetăţii. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 17)
umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – şi-a aruncat veşmântul de glorie şi, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 35)