Löydetty 2579 Tulokset: eliberarea oamenilor din Israel

  • Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israél. (Evanghelia după sf. Luca 1, 80)

  • „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”. (Evanghelia după sf. Luca 2, 14)

  • Şi iată că era la Ierusalím un om cu numele Simeón; acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israél şi Duhul Sfânt era asupra lui. (Evanghelia după sf. Luca 2, 25)

  • lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israél!”. (Evanghelia după sf. Luca 2, 32)

  • Simeón i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israél şi ca semn de contradicţie – (Evanghelia după sf. Luca 2, 34)

  • Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre [copil] tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalímului. (Evanghelia după sf. Luca 2, 38)

  • Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. (Evanghelia după sf. Luca 2, 52)

  • „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; (Evanghelia după sf. Luca 4, 18)

  • şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israél în zilele lui Ilíe, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, (Evanghelia după sf. Luca 4, 25)

  • Şi mulţi leproşi erau în Israél pe timpul profetului Elizéu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat, decât doar Naamán sirianul”. (Evanghelia după sf. Luca 4, 27)

  • Isus s-a mirat auzind aceasta şi întorcându-se către mulţimea care-l urma, a spus: „Vă spun că nici în Israél nu am găsit aşa o credinţă”. (Evanghelia după sf. Luca 7, 9)

  • „Ascultaţi cu atenţie cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”. (Evanghelia după sf. Luca 9, 44)


“A pessoa que nunca medita é como alguém que nunca se olha no espelho e, assim, não se cuida e sai desarrumada. A pessoa que medita e dirige seus pensamentos a Deus, que é o espelho de sua alma, procura conhecer seus defeitos, tenta corrigi-los, modera seus impulsos e põe em ordem sua consciência.” São Padre Pio de Pietrelcina