Löydetty 185 Tulokset: femeia
Femeia i-a zis: „Permite-i slujitoarei tale să-i spună o vorbă stăpânului meu, regele!”. El i-a zis: „Spune!”. (Cartea a doua a lui Samuél 14, 12)
Femeia i-a zis: „De ce gândeşti astfel împotriva poporului lui Dumnezeu? Regele spune lucrul acesta ca un vinovat, nelăsându-l să se întoarcă pe cel pe care l-a alungat. (Cartea a doua a lui Samuél 14, 13)
Regele i-a răspuns femeii: „Nu-mi ascunde ceea ce te voi întreba!”. Femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, regele”. (Cartea a doua a lui Samuél 14, 18)
Regele i-a zis: „Este oare mâna lui Ióab cu tine în toate acestea?”. Femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, stăpânul meu, rege, că nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la orice zice stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău Ióab mi-a poruncit şi a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte; (Cartea a doua a lui Samuél 14, 19)
Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste fântână şi a împrăştiat deasupra urluială ca să nu dea nimic de bănuit. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 19)
Slujitorii lui Absalóm au venit acasă la femeie şi au zis: „Unde sunt Ahimáaţ şi Ionatán?”. Femeia le-a răspuns: „Au trecut dincolo de apă”. Ei au căutat, dar nu i-au găsit şi s-au întors la Ierusalím. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 20)
El s-a apropiat de ea, iar femeia a zis: „Tu eşti Ióab?”. El i-a răspuns: „Eu sunt”. Ea i-a zis: „Ascultă cuvintele slujitoarei tale!”. El i-a răspuns: „Ascult”. (Cartea a doua a lui Samuél 20, 17)
Nu este aşa! Ci un om din muntele Efraím, Şéba, fiul lui Bicrí, şi-a ridicat mâna împotriva regelui Davíd. Daţi-l numai pe el şi voi pleca de lângă cetate!”. Femeia i-a zis lui Ióab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid”. (Cartea a doua a lui Samuél 20, 21)
În înțelepciunea ei, femeia s-a dus la tot poporul. I-au tăiat capul lui Şéba, fiul lui Bicrí, şi i l-au aruncat lui Ióab. A sunat din trâmbiţă, iar ei s-au împrăştiat de lângă cetate şi fiecare [a mers] la cortul lui. Şi Ióab s-a întors la Ierusalím, la rege. (Cartea a doua a lui Samuél 20, 22)
Una dintre femei a zis: „Domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut cu ea în casă. (Cartea întâi a Regilor 3, 17)
La trei zile după ce am născut eu, a născut şi femeia aceasta. Locuiam împreună şi nu era niciun străin cu noi în casă; nu eram decât noi amândouă în casă. (Cartea întâi a Regilor 3, 18)
Atunci femeia al cărei copil era viu a simţit că i se rupe inima pentru copil şi i-a zis împăratului: „Te rog, domnul meu, dă-i-l ei pe copilul cel viu, dar nu-l omorâţi!”. Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău, ci să-l împartă!”. (Cartea întâi a Regilor 3, 26)