Löydetty 326 Tulokset: glasul
Dar el n-a vrut să asculte glasul ei; a apucat-o, a umilit-o şi s-a culcat cu ea. (Cartea a doua a lui Samuél 13, 14)
Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Şi-au ridicat glasul şi au plâns. Şi regele şi slujitorii lui au plâns în hohote. (Cartea a doua a lui Samuél 13, 36)
Eu am azi optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate slujitorul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreţilor şi cântăreţelor? Pentru ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru domnul meu, regele? (Cartea a doua a lui Samuél 19, 36)
Dar, în strâmtoarea mea, l-am chemat pe Domnul, l-am chemat pe Dumnezeul meu; din lăcaşul lui el mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui. (Cartea a doua a lui Samuél 22, 7)
A tunat din cer Domnul, Cel Preaînalt şi-a făcut auzit glasul; (Cartea a doua a lui Samuél 22, 14)
Domnul a ascultat glasul lui Ilíe şi s-a întors sufletul copilului în el şi a fost viu. (Cartea întâi a Regilor 17, 22)
Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, un leu te va ucide!”. Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a ucis. (Cartea întâi a Regilor 20, 36)
[Iehú] le-a scris a doua scrisoare, zicând: „Dacă sunteţi ai mei şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele fiecărui fiu al stăpânului vostru şi veniţi la mine mâine pe vremea aceasta, în Izreél!”. Cei şaptezeci de fii ai regelui erau cu căpeteniile cetăţii care-i creşteau. (Cartea a doua a Regilor 10, 6)
pentru că nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi au încălcat alianţa lui cu tot ceea ce poruncise Moise, slujitorul Domnului: nu au ascultat şi nu au împlinit. (Cartea a doua a Regilor 18, 12)
Pe cine l-ai dispreţuit şi l-ai insultat? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai înălţat privirea? Împotriva sfântului lui Israél! (Cartea a doua a Regilor 19, 22)
Preoţii şi levíţii s-au sculat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la locuinţa sa cea sfântă, până la cer. (Cartea a doua a Cronicilor 30, 27)
Dar mulţi dintre preoţii şi levíţii şi dintre capii părinteşti în vârstă care văzuseră templul dinainte, când se puneau temeliile acestei case înaintea lor, plângeau cu glas puternic, iar mulţi îşi ridicau glasul de bucurie. (Cartea lui Ésdra 3, 12)