Löydetty 63 Tulokset: liniște
Întregul Iúda s-a bucurat de jurământul acesta, căci au jurat din toată inima lor, l-au căutat pe Domnul cu toată bunăvoinţa lor şi el s-a lăsat găsit de ei. Iar Domnul le-a dat linişte de jur împrejur. (Cartea a doua a Cronicilor 15, 15)
Tot poporul ţării se bucura, iar cetatea a avut linişte. Pe Atalía o omorâseră cu sabia. (Cartea a doua a Cronicilor 23, 21)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
Ceilalţi iudei care erau în provinciile regelui s-au adunat să-şi apere viaţa şi au avut linişte de duşmanii lor. Au ucis dintre cei care îi urau şaptezeci şi cinci de mii, dar nu şi-au întins mâinile la prada lor. (Cartea Estérei 10, 16)
ca zile în care au avut linişte de duşmanii lor, lună în care durerea lor s-a schimbat în bucurie şi jalea lor în zi bună; să facă din ele zile de ospăţ şi de bucurie, să-şi trimită porţii [de mâncare] unii altora şi daruri săracilor. (Cartea Estérei 10, 22)
Nu am linişte, nu am pace şi nici odihnă:căci tulburarea vine”. (Cartea lui Iob 3, 26)
Corturile celor care prădează sunt în linişte; sunt în locuri sigure cei care-l provoacă pe Dumnezeu şi-l fac pe Dumnezeu să vină în mâna lor. (Cartea lui Iob 12, 6)
Dumnezeul meu, strig ziua, şi tu nu-mi răspunzi, şi noaptea şi nu am linişte. (Cartea Psalmilor 22, 3)
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalímului: „Să aibă linişte cei care te iubesc!”. (Cartea Psalmilor 122, 6)
Ţinutul lui Iúda a avut linişte câteva zile. (Cartea întâi a Macabéilor 7, 50)
Bahídes a văzut că a murit Alchimós, s-a întors la rege şi ţara lui Iúda a avut linişte timp de doi ani. (Cartea întâi a Macabéilor 9, 57)
Însă [unii] dintre strategii locului – Timotéi şi Apolóniu, [fiul] lui Ghenáios, la fel ca şi Ieroním şi Demofón şi, pe lângă ei, Nicanór, căpetenia ciprioţilor – nu-i lăsau [pe iudei] să se bucure nici de linişte, nici de odihnă. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 2)