Löydetty 1132 Tulokset: mare necaz
Pe frunte avea scris un nume misterios: „Babilónul cel mare, mama desfrânatelor şi a lucurilor abominabile ale pământului”. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 17, 5)
Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are autoritate peste regii pământului”. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 17, 18)
După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea o mare putere, iar pământul a strălucit de gloria lui. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 18, 1)
El a strigat cu glas puternic, spunând: „A căzut, a căzut Babilónul cel mare şi a devenit o locuinţă a diavolilor, închisoare a oricărui duh necurat, închisoare a oricărei păsări necurate, închisoare a oricărei bestii necurate şi urâte. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 18, 2)
vor sta deoparte de frică din cauza chinurilor ei şi vor zice: „Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare, Babilón, cetatea cea puternică! Într-un singur ceas a venit judecata ta”. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 18, 10)
spunând: „Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare care te îmbrăcai în in fin, în purpură şi roşu aprins, care te împodobeai cu aur, cu pietre preţioase şi mărgăritare, (Apocalipsul sf. apostol Ioan 18, 16)
într-un singur ceas s-au pierdut toate aceste bogăţii!”. Toţi cârmacii şi toţi care navighează, marinarii şi toţi care lucrează pe mare stăteau departe (Apocalipsul sf. apostol Ioan 18, 17)
Îşi puneau praf pe cap şi strigau plângând şi jelind: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, din abundenţa căreia s-au îmbogăţit toţi cei care au corăbii pe mare, într-un singur ceas a fost devastată! (Apocalipsul sf. apostol Ioan 18, 19)
Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră cât [o piatră] de moară şi a aruncat-o în mare, zicând: „Cu aceeaşi violenţă va fi aruncat Babilónul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 18, 21)
căci judecăţile lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat-o pe desfrânata cea mare care, prin desfrânarea ei, a corupt pământul şi a răzbunat sângele slujitorilor săi din mâinile ei”. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 19, 2)
Apoi, am văzut un înger stând [în picioare] pe soare. El a strigat cu glas puternic, spunând tuturor păsărilor care zboară în partea cea mai înaltă a cerului: „Veniţi! Adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu (Apocalipsul sf. apostol Ioan 19, 17)
Apoi am văzut un înger coborând din cer şi având în mâna lui cheia abisului şi un lanţ mare. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 20, 1)