Löydetty 164 Tulokset: nașterea nouă

  • „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierdută până când o găseşte? (Evanghelia după sf. Luca 15, 4)

  • Vă spun că, tot aşa, va fi [mai mare] bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire. (Evanghelia după sf. Luca 15, 7)

  • Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? (Evanghelia după sf. Luca 17, 17)

  • La fel a făcut cu potirul după cină, zicând: „Acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat pentru voi. (Evanghelia după sf. Luca 22, 20)

  • (Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; In 19,28-30) Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. (Evanghelia după sf. Luca 23, 44)

  • Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii! (Evanghelia după sf. Ioan 13, 34)

  • Iúda, nu Iscarióteanul, i-a zis: „Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă, şi nu lumii?”. (Evanghelia după sf. Ioan 14, 22)

  • Atunci, Pilát le-a zis: „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!”. Iudeii i-au spus: „Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni”. (Evanghelia după sf. Ioan 18, 31)

  • Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sínai şi părinţii noştri: el a primit cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă. (Faptele Apostolilor 7, 38)

  • nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi, (Faptele Apostolilor 10, 41)

  • Aşadar, dacă Dumnezeu le-a dat şi lor acelaşi dar ca şi nouă, pentru că au crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-l pot împiedica pe Dumnezeu?”. (Faptele Apostolilor 11, 17)

  • Fraţilor, fii din neamul lui Abrahám şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. (Faptele Apostolilor 13, 26)


“Não queremos aceitar o fato de que o sofrimento é necessário para nossa alma e de que a cruz deve ser o nosso pão cotidiano. Assim como o corpo precisa ser nutrido, também a alma precisa da cruz, dia a dia, para purificá-la e desapegá-la das coisas terrenas. Não queremos entender que Deus não quer e não pode salvar-nos nem santificar-nos sem a cruz. Quanto mais Ele chama uma alma a Si, mais a santifica por meio da cruz.” São Padre Pio de Pietrelcina