Löydetty 421 Tulokset: nimic nu va lipsi
Cu Absalóm au mers două sute de oameni din Ierusalím. Ei fuseseră chemaţi şi mergeau cu Absalóm. În nevinovăţia lor nu, ştiau nimic. (Cartea a doua a lui Samuél 15, 11)
Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste fântână şi a împrăştiat deasupra urluială ca să nu dea nimic de bănuit. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 19)
Şi dacă aş fi făcut ceva cu viclenie împotriva vieţii lui, nu ar fi rămas ascuns nimic regelui, iar tu ai fi stat departe de mine”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 13)
Acolo era un om de nimic al cărui nume era Şéba, fiul lui Bicrí din Beniamín. El a sunat din trâmbiţă şi a zis: „Noi n-avem nicio parte cu Davíd, nicio moştenire cu fiul lui Iése! Fiecare la cortul său, Israél!”. (Cartea a doua a lui Samuél 20, 1)
Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ţine căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israél. (Cartea întâi a Regilor 2, 4)
(4,27) Aceşti administratori se îngrijeau de palatul regelui Solomón şi de oricine venea la masa regelui Solomón, fiecare în luna lui. Şi nu lipsea nimic. (Cartea întâi a Regilor 5, 7)
Lăţimea etajului de jos era de cinci cóţi; lăţimea celui din mijloc, de şase cóţi, iar lăţimea celui de-al treilea, de şapte cóţi. Căci pe partea de dinafară a casei a făcut nişe de jur împrejurul casei, în afară, pentru ca nimic să nu fie prins în zidurile casei. (Cartea întâi a Regilor 6, 6)
Acum, Doamne Dumnezeul lui Israél, [împlineşte] faţă de slujitorul tău Davíd, tatăl meu, ceea ce ai spus: «Nu va lipsi om din faţa mea care să stea pe tronul lui Israél. Numai fiii tăi să ţină căile lor, umblând înaintea mea aşa cum ai umblat tu!». (Cartea întâi a Regilor 8, 25)
voi întări tronul domniei tale peste Israél pentru totdeauna, după cum i-am spus tatălui tău, Davíd: «Nu va lipsi om de pe tronul lui Israél!». (Cartea întâi a Regilor 9, 5)
Toate vasele de băut ale regelui Solomón erau din aur şi toate obiectele din încăperea [numită] Pădurea Libánului erau din aur curat. Nimic nu era din argint: în zilele lui Solomón, [argintul] nu avea nicio valoare. (Cartea întâi a Regilor 10, 21)
Faraón i-a zis: „Ce-ţi lipseşte la mine căci, iată, cauţi să mergi în ţara ta?”. El a răspuns: „Nimic, dar dă-mi drumul să merg!”. (Cartea întâi a Regilor 11, 22)
Căci Davíd făcuse ce este drept în ochii Domnului şi nu se îndepărtase de la nimic din ce îi poruncise în toate zilele vieţii sale, în afară de întâmplarea cu Uría, hetéul. (Cartea întâi a Regilor 15, 5)