Löydetty 1510 Tulokset: oameni ai lui Iuda

  • Uriaşii erau pe pământ în zilele acelea, chiar şi după ce au venit fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor şi le-au născut [copii]. Aceştia sunt vitejii din vechime, oameni renumiţi. (Cartea Genezei 6, 4)

  • A zămislit din nou şi a născut un fiu; şi a zis: „de data aceasta, îl voi lăuda pe Domnul”. De aceea i-a pus numele Iúda. Şi a încetat să mai nască. (Cartea Genezei 29, 35)

  • Mesagerii s-au întors la Iacób şi au zis: „Am fost la fratele tău, Esáu; şi el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni”. (Cartea Genezei 32, 7)

  • Iacób şi-a ridicat ochii şi s-a uitat; şi, iată, venea Esáu, care avea cu el patru sute de oameni. Atunci şi-a împărţit copiii între Léa, Rahéla şi cele două servitoare. (Cartea Genezei 33, 1)

  • Atunci, Iacób le-a zis lui Simeón şi lui Lévi: „Voi m-ați tulburat făcându-mă urât de cei care locuiau în țară, de canaaneéni şi de ferezéi. Eu am oameni puţini la număr; ei se vor aduna împotriva mea, mă vor lovi şi voi fi nimicit eu şi casa mea”. (Cartea Genezei 34, 30)

  • fiii Léei: Rubén, întâiul născut al lui Iacób, Simeón, Lévi, Iúda, Isahár şi Zabulón; (Cartea Genezei 35, 23)

  • Atunci Iúda a zis către fraţii săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi sângele lui? (Cartea Genezei 37, 26)

  • În vremea aceea, Iúda a coborât de la fraţii săi şi s-a aşezat la un om din Adulám al cărui nume era Hirá. (Cartea Genezei 38, 1)

  • Iúda a văzut-o acolo pe fiica unui canaanean al cărui nume era Şúa, a luat-o de soţie şi a intrat la ea. (Cartea Genezei 38, 2)

  • Iúda a luat pentru Er, întâiul său născut, o soţie. Numele ei era Támar. (Cartea Genezei 38, 6)

  • Er, întâiul-născut al lui Iúda, a fost rău în ochii Domnului; şi Domnul l-a făcut să moară. (Cartea Genezei 38, 7)

  • Atunci Iúda i-a zis lui Onán: „Intră la soţia fratelui tău, fă-ţi datoria de cumnat şi ridică descendență fratelui tău!”. (Cartea Genezei 38, 8)


“Queira o dulcíssimo Jesus conservar-nos na Sua graça e dar-nos a felicidade de sermos admitidos, quando Ele quiser, no eterno convívio…” São Padre Pio de Pietrelcina