Löydetty 140 Tulokset: păcatul necredinței
A doua zi, [Ioan] l-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Evanghelia după sf. Ioan 1, 29)
Apoi le-a zis din nou: „Eu mă duc şi mă veţi căuta, dar voi veţi muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni”. (Evanghelia după sf. Ioan 8, 21)
Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului. (Evanghelia după sf. Ioan 8, 34)
Isus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că spuneţi: «Vedem», păcatul vostru rămâne. (Evanghelia după sf. Ioan 9, 41)
Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum nu au scuză pentru păcatul lor. (Evanghelia după sf. Ioan 15, 22)
Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!”. Şi, spunând aceasta, a adormit. (Faptele Apostolilor 7, 60)
După ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi dintre iudei şi prozeliţii evlavioşi i-au urmat pe Paul şi Bárnaba, iar aceştia vorbeau cu ei şi-i convingeau să rămână în harul lui Dumnezeu. Din cauza necredinţei iudeilor, Paul şi Bárnaba se îndreaptă spre păgâni (Faptele Apostolilor 13, 43)
Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i consideră păcatul”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 8)
De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit… (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 12)
De fapt, până la Lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 13)
Legea a venit şi ea ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 20)
pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 21)