Löydetty 148 Tulokset: pună
Duhul Domnului a început să-l pună în mişcare la Mahané-Dan, între Ţoréea şi Eştaól. (Cartea Judecătorilor 13, 25)
Davíd i-a răspuns lui Micál: „[Am făcut-o] înaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatăl tău şi de toată casa lui ca să mă pună conducător peste poporul Domnului, peste Israél. Înaintea Domnului am jucat. (Cartea a doua a lui Samuél 6, 21)
I-a zis regelui: „Să nu socotească domnul meu nelegiuirea şi să nu-ţi aminteşti de greşeala pe care a făcut-o slujitorul tău când stăpânul meu, regele, a ieşit din Ierusalím; să nu o pună regele la inimă! (Cartea a doua a lui Samuél 19, 20)
A pregătit [încăperea] Debír în mijlocul casei, înăuntru, ca să pună acolo arca alianţei Domnului. (Cartea întâi a Regilor 6, 19)
A făcut două capiteluri turnate din bronz ca să le pună pe vârful coloanelor. Înălţimea unui capitel era de cinci cóţi şi înălţimea celuilalt capitel era [tot] de cinci cóţi. (Cartea întâi a Regilor 7, 16)
Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău căruia i-a plăcut de tine ca să te pună pe tronul lui Israél! În iubirea veşnică a Domnului pentru Israél, te-a pus rege ca să judeci şi să faci dreptatea”. (Cartea întâi a Regilor 10, 9)
Roboám, fiul lui Solomón, a domnit în Iúda. Avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalím, cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate triburile lui Israél ca să-şi pună numele în ea. Numele mamei lui era Naamá din Amón. (Cartea întâi a Regilor 14, 21)
Să ni se dea doi tauri! Ei să-şi aleagă un taur pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc. (Cartea întâi a Regilor 18, 23)
Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău căruia i-a plăcut de tine ca să te pună pe tronul lui ca rege al Domnului Dumnezeului tău. Dumnezeul tău l-a iubit pe Israél ca să dureze pentru totdeauna; te-a pus pe tine peste ei ca rege ca să judeci şi să faci dreptatea”. (Cartea a doua a Cronicilor 9, 8)
Regele Roboám s-a întărit în Ierusalím şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalím, cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate triburile lui Israél ca să-şi pună numele în ea. Numele mamei lui era Naamá din Amón. (Cartea a doua a Cronicilor 12, 13)
Însă atunci când interpreţii căpeteniilor din Babilón fuseseră trimişi la el ca să întrebe despre semnul miraculos care fusese în ţară, Domnul l-a abandonat ca să-l pună la încercare şi să cunoască tot ce era în inima lui. (Cartea a doua a Cronicilor 32, 31)
şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalímului până nu va arde soarele; când ei sunt încă acolo, să închidă uşile şi să le zăvorască; să pună pază dintre locuitorii Ierusalímului, fiecare la paza lui, fiecare în dreptul casei lui!”. (Cartea lui Nehemía 7, 3)