Löydetty 181 Tulokset: umbra morții
A doua zi, filisténii au venit să despoaie morţii şi i-au găsit pe Saul şi pe fiii lui căzuţi pe muntele Ghilbóa. (Cartea întâi a Cronicilor 10, 8)
Nu l-a întrebat pe Domnul, care l-a dat morţii. Iar Domnul a întors domnia lui spre Davíd, fiul lui Iése. (Cartea întâi a Cronicilor 10, 14)
Străini suntem noi înaintea ta şi călători, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre sunt ca umbra pe pământ şi nu este nicio speranţă. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 15)
Leviţii să-l înconjoare pe rege de jur împrejur, fiecare cu instrumentele lui în mână: oricine va intra în templu să fie dat morţii! Ei să fie cu regele când intră şi când iese!”. (Cartea a doua a Cronicilor 23, 7)
Regele Ozía a fost lepros până în ziua morţii sale şi a locuit într-o casă separată pentru leproşi, căci fusese izgonit din casa Domnului. Iar Iotám, fiul său, era judecător peste casa regelui şi peste poporul ţării. (Cartea a doua a Cronicilor 26, 21)
Oare nu vă amăgeşte Ezechía ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete când zice: ‹Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna regelui Asíriei›? (Cartea a doua a Cronicilor 32, 11)
Dar cineva dintre cei din Niníve s-a dus şi i-a făcut cunoscut regelui despre mine că eu îi îngrop. Atunci m-am ascuns. Când am înţeles că regele a aflat de mine şi că sunt căutat spre a fi dat morţii, mi s-a făcut frică şi am fugit. (Cartea lui Tobía 1, 19)
Vecinii mei mă luau în râs, spunând: „Tot nu se teme. A fost căutat ca să fie ucis pentru o astfel de faptă, dar a fugit. Iată, îngroapă din nou morţii!”. (Cartea lui Tobía 2, 8)
Nu am ascultat de poruncile tale, iar tu ne-ai dat prăzii, captivităţii şi morţii şi am devenit de exemplu, de batjocură şi de ruşine pentru toate popoarele între care ne-ai împrăştiat. (Cartea lui Tobía 3, 4)
Nu mi-am pătat numele şi nici numele tatălui meu în ţara captivităţii mele. Sunt singură la tatăl meu şi nu are un alt copil care să-l moştenească. Nu are niciun frate apropiat şi nici rudă, ca să mă păstrez de soţie pentru el. Mi-au pierit deja şapte [soţi]: pentru ce să mai trăiesc? Dar dacă ţie nu-ţi place să mă dai morţii, Doamne, ascultă acum reproşul [adus] mie!”. (Cartea lui Tobía 3, 15)
Vezi, fiule, câte i-a făcut Nadáb lui Ahicár, care l-a crescut! Oare nu a ajuns de viu în pământ? Dumnezeu i-a răsplătit nelegiuirea sub ochii săi şi l-a adus la lumină pe Ahicár, iar pe Nadáb l-a dus în întuneric pe veci, pentru că a căutat să-l ucidă pe Ahicár. Dând de pomană, l-a scos din laţul morţii pe care i-l întinsese Nadáb, iar Nadáb a căzut în laţul morţii şi a pierit. (Cartea lui Tobía 14, 10)
Răniţii lor vor umple văile, toţi torenţii şi râurile lor se vor umple până la revărsare de morţii lor. (Cartea Iudítei 2, 8)