Löydetty 3042 Tulokset: viață după moarte
Aşadar, dacă desăvârşirea ar fi fost obţinută prin preoţia levitică – fiindcă poporul sub aceasta a primit Legea – ce nevoie ar fi fost să se fi ridicat un alt preot după rânduiala lui Melchísedec, fără să se fi numit după rânduiala lui Áaron? (Scrisoarea către Evrei 7, 11)
Acest lucru este şi mai evident dacă, după rânduiala lui Melchísedec, se ridică un alt preot, (Scrisoarea către Evrei 7, 15)
care a devenit astfel nu după prescrierea unei legi trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare. (Scrisoarea către Evrei 7, 16)
Căci este dată mărturie despre el: „Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchísedec”. (Scrisoarea către Evrei 7, 17)
Aceştia aduc cult unei imagini şi umbre a celor cereşti, după cum i-a fost revelat lui Moise când urma să ridice cortul: „Vezi – i-a zis – să faci toate după modelul care ţi-a fost arătat pe munte!”. (Scrisoarea către Evrei 8, 5)
Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu casa lui Israél după zilele acelea, spune Domnul: voi pune legile mele în mintea lor şi le voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. (Scrisoarea către Evrei 8, 10)
după a doua catapeteasmă, era cortul numit Sfânta Sfintelor, (Scrisoarea către Evrei 9, 3)
Aceasta este o parabolă pentru timpul de faţă, după care darurile şi jertfele care se aduc nu pot desăvârşi conştiinţa celui care aduce cult. (Scrisoarea către Evrei 9, 9)
cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţi conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a aduce cult Dumnezeului celui viu. (Scrisoarea către Evrei 9, 14)
Căci testamentul devine valabil după moarte; nu are nicio putere cât timp trăieşte cel ce l-a făcut. (Scrisoarea către Evrei 9, 17)
Într-adevăr, după ce a rostit toate poruncile din Lege în faţa poporului, Moise a luat sângele viţeilor şi al ţapilor, împreună cu apă, lână roşie şi isop şi a stropit însăşi cartea şi tot poporul, (Scrisoarea către Evrei 9, 19)
De altfel, după Lege, aproape toate se purifică prin sânge şi fără vărsare de sânge nu există iertare. (Scrisoarea către Evrei 9, 22)