Löydetty 197 Tulokset: vis
Mulţi dintre capii de familie au oferit [daruri] pentru lucrare. Guvernatorul a dat pentru vistierie o mie de daríci de aur, cincizeci de ceşti şi cinci sute treizeci de veşminte preoţeşti. (Cartea lui Nehemía 7, 69)
Capii părinteşti au dat vistieriei lucrării douăzeci de mii de daríci de aur şi două mii două sute de mine de argint. (Cartea lui Nehemía 7, 70)
Preotul, fiul lui Áaron, să fie cu levíţii când levíţii vor lua zeciuielile. Iar levíţii să aducă zeciuiala zeciuielilor în casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei. (Cartea lui Nehemía 10, 39)
În ziua aceea au stabilit oameni pentru cămările vistieriei, pentru darurile ridicate, pentru pârgă, pentru zeciuieli, ca să adune în ele din ogoarele cetăţilor părţile [hotărâte] de lege pentru preoţi şi levíţi. Căci Iúda se bucura de preoţii şi levíţii care stăteau [acolo]. (Cartea lui Nehemía 12, 44)
Atunci, întregul Iúda a adus la vistierii zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn. (Cartea lui Nehemía 13, 12)
I-am pus supraveghetori peste vistierii pe Şelemía, preotul, pe Sadóc, scribul, pe Pedáia, dintre levíţi, şi, alături de ei, pe Hanán, fiul lui Zacúr, fiul lui Matanía, căci erau consideraţi fideli. Ei aveau [responsabilitatea] să împartă [cele cuvenite] fraţilor lor. (Cartea lui Nehemía 13, 13)
Mi-au fost confiscate toate cele pe care le aveam şi nu mi-a rămas nimic – au fost luate pentru [vistieria] regelui – în afară de Ána, soţia mea, şi de Tobía, fiul meu. (Cartea lui Tobía 1, 20)
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
Dacă i se pare [un lucru] bun regelui, să scrie ca să fie nimiciţi! Iar eu voi cântări zece mii de talánţi de argint în mâna celor care fac lucrarea ca să-i aducă în vistieriile regelui”. (Cartea Estérei 4, 9)
Mardohéu i-a făcut cunoscut tot ce i se întâmplase şi suma de argint pe care Amán a zis că o va da vistieriilor regelui împotriva iudeilor ca să-i nimicească. (Cartea Estérei 5, 7)
Căci Mardohéu, iudeul, era primul după regele Artaxérxes. Era mare printre iudei şi plăcut de mulţi fraţi ai săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit de pace întregii sale descendenţe. (3a) Mardohéu a zis: „De la Domnul s-au întâmplat acestea! (3b) Îmi amintesc de visul pe care l-am avut despre aceste lucruri şi peste niciunul dintre ele nu s-a trecut: (3c) izvorul cel mic care a devenit fluviu, lumina care era, soarele şi apa multă; Estéra este fluviul pe care a luat-o în căsătorie regele şi a făcut-o regină. (3d) Cei doi balauri sunt eu şi Amán. (3e) Popoarele sunt cele care s-au adunat ca să distrugă numele iudeilor. (3f) Poporul meu, acesta este Israélul, cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost mântuiţi; Domnul l-a mântuit pe poporul său şi ne-a eliberat Domnul de toate aceste rele; Dumnezeu a făcut semne şi minuni mari care nu au mai fost între toate popoarele. (3g) De aceea a făcut două zaruri: unul pentru poporul lui Dumnezeu şi unul pentru toate popoarele. (3h) Aceste două zaruri au fost aruncate la ceasul, la timpul hotărât şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor popoarelor. (3i) Dumnezeu şi-a amintit de poporul său şi a făcut dreptate pentru moştenirea sa. (3k) Vor fi [celebrate] aceste zile în luna Adár, în zilele a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni cu adunare, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu, în fiecare generaţie, pentru totdeauna, în poporul său, Israél”. (3l) În anul al patrulea al domniei lui Ptoleméu şi al Cleopátrei, Dositéu, care spunea că este preot şi levít, şi Ptoleméu, fiul său, au adus scrisoarea deschisă despre Purím afirmând că este tradusă de Lisimáh, fiul lui Ptoleméu, dintre [cei care locuiau] în Ierusalím. (Cartea Estérei 11, 3)
Mă înspăimânţi prin vise şi mă îngrozeşti prin viziuni. (Cartea lui Iob 7, 14)