Löydetty 312 Tulokset: zicând
dacă va pune [asta] la inimă în ţara unde va fi captiv, dacă se va întoarce şi va căuta îndurare la tine în ţara captivităţii lui, zicând: «Am păcătuit, am săvârşit nelegiuire: sunt vinovat!», (Cartea întâi a Regilor 8, 47)
Stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea lui Israél cu glas puternic, zicând: (Cartea întâi a Regilor 8, 55)
În ziua aceea a dat un semn, zicând: „Acesta este semnul că Domnul a vorbit: iată, altarul se va despica şi cenuşa de pe el se va vărsa”. (Cartea întâi a Regilor 13, 3)
Când regele a auzit cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Bétel, a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeţi-l!”. Şi mâna pe care o întinsese Ieroboám împotriva lui s-a uscat şi n-a putut să şi-o retragă. (Cartea întâi a Regilor 13, 4)
I-a pus trupul în mormânt şi l-a jelit, [zicând]: „Vai, fratele meu!”. (Cartea întâi a Regilor 13, 30)
După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilíe în al treilea an, zicând: „Mergi şi arată-te lui Aháb ca să dau ploaie pe faţa pămânului!”. (Cartea întâi a Regilor 18, 1)
Ei au luat taurul care le-a fost dat şi l-au pregătit. Au invocat numele lui Báal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Báal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet şi nimeni să răspundă. Şi săltau lângă altarul pe care îl făcuseră. (Cartea întâi a Regilor 18, 26)
La amiază, Ilíe îşi bătea joc de ei, zicând: „Strigaţi cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândeşte [la ceva] sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme şi se va trezi!”. (Cartea întâi a Regilor 18, 27)
Iar el a mers în pustiu cale de o zi; a ajuns şi a şezut sub un ienupăr. Atunci a cerut să moară, zicând: „Ajunge, acum, Doamne, ia-mi viaţa, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei!”. (Cartea întâi a Regilor 19, 4)
Când a trecut regele, [profetul] a strigat către rege, zicând: „Slujitorul tău era în mijlocul luptei şi, iată, un om s-a îndepărtat, a venit la mine şi mi-a zis: «Ai grijă de omul acesta! Dacă va lipsi, atunci viaţa ta va fi pentru viaţa lui sau îmi vei cântări un talánt de argint». (Cartea întâi a Regilor 20, 39)
Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui. [Aceşti] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre şi a murit. (Cartea întâi a Regilor 21, 13)
Domnul a vorbit şi despre Izabéla, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabéla lângă zidul Izreélului. (Cartea întâi a Regilor 21, 23)