Cartea Leviticului, 7

17. Ceea ce rămâne din carnea jertfei să fie ars în foc a treia zi!

Versets liés à Cartea Leviticului, 7:

Leviticul 7 abordează legile privind sacrificiile păcii și modul în care trebuie consumată carnea acestor animale. Urmează cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol, în ordinea apropierii de problemele tratate:

Deuteronom 12:20-21: „Când Domnul, Dumnezeul tău, extinde-ți teritoriul, așa cum ți-ai promis și tu ai spus, voi mânca carne, pentru că am o dorință de carne, în funcție de dorința ta, poți mânca carne , după dorința sufletească. În interiorul ușilor tale, în funcție de dorința ta și după sufletul tău. "

Fapte 15:29: „Poți să te abții de la lucrurile sacrificate idolilor, și din sânge, și din carnea sufocată și prostituția; și din aceste lucruri pe care le faci bine pentru a te păstra.

1 Corinteni 10:25-1

1 Timotei 4:3-5: „Pentru a interzice căsătoria și a comanda abstinența alimentelor pe care Dumnezeu le-a creat pentru a fi primită cu mulțumirea de către credincioși și atât de mulți știu pe deplin adevărul. Pentru că fiecare creatură a lui Dumnezeu este bună, Și nu este nimic de respins, fiind primit cu Ziua Recunoștinței. Căci prin cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea este sfințită. "

Romani 14:6-7: „Cel care face un caz al zilei, pentru că Domnul El o face; și care nu face ziua zilei, pentru ca Domnul să nu facă. Și care nu mănâncă, pentru Doamne să nu mănânce și să mulțumească lui Dumnezeu ".

Aceste versete tratează subiecte legate de consumul de carne și originea acesteia, precum și de libertatea pe care creștinii o au în acest sens. În timp ce Deuteronomul 12:20-21 se ocupă de permisiunea lui Dumnezeu de a mânca carne în propriile lor uși, Fapte 15:29 îi recomandă pe creștini să se abțină de la carne sufocată și să fie oferite idolilor. 1 Corinteni 10:25-26 și 1 Timotei 4:3-5 indică faptul că fiecare creatură a lui Dumnezeu este bună pentru consum și că cuvântul și rugăciunea lui Dumnezeu pot sfinți mâncarea. În cele din urmă, Romani 14:6-7 indică faptul că ceea ce contează este atitudinea de recunoștință față de Dumnezeu, indiferent dacă mănâncă sau nu carne.