Trouvé 160 Résultats pour: trece
Iúda le-a trimis cuvinte de pace, zicând: „Vom trece prin ţara voastră ca să mergem în ţara noastră. Nimeni nu vă va face niciun rău. [Vrem] doar să trecem în picioare”. Dar ei nu au vrut să îi deschidă. (Cartea întâi a Macabéilor 5, 48)
atunci s-a pregătit şi s-a grăbit să plece. Le-a zis regelui, conducătorilor armatei şi oamenilor: „Noi ne sfârşim pe zi ce trece, hrana noastră este puţină, locul pe care îl asediem este întărit şi [problemele] domniei sunt asupra noastră. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 57)
Când Apolónius a auzit, a pregătit trei mii de călăreţi şi o armată numeroasă, a plecat spre Azót ca şi cum ar trece prin el, dar el mergea spre câmpie pentru că avea o cavalerie numeroasă şi se încredea în ea. (Cartea întâi a Macabéilor 10, 77)
întrucât am auzit că iudeii nu vor să se supună [hotărârii] tatălui [meu] de a trece la [obiceiurile] greceşti, ci îşi urmează propriul mod de viaţă, cer să li se permită datinile proprii. (Cartea a doua a Macabéilor 11, 24)
Evit-o, nu trece pe ea, întoarce-te de la ea şi treci peste! (Cartea Proverbelor 4, 15)
Aşa cum trece vijelia, aşa nu mai este cel vinovat, dar cel drept rămâne întemeiat veşnic. (Cartea Proverbelor 10, 25)
Ca unul care apucă de urechi un câine este cel care trece şi se amestecă într-o dispută care nu este a lui. (Cartea Proverbelor 26, 17)
O generaţie trece, o generaţie vine, dar pământul rămâne mereu. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 1, 4)
De aceea, niciunul care spune cele nedrepte nu se va ascunde şi dreptatea care convinge nu va trece pe lângă el. (Cartea Înţelepciunii 1, 8)
Numele nostru va fi uitat cu timpul şi nimeni nu-şi va mai aminti de lucrările noastre. Viaţa noastră va trece ca urma norului şi ca negura care se împrăştie împinsă de razele soarelui şi îndepărtată de căldura lui. (Cartea Înţelepciunii 2, 4)
Umbră care trece este timpul nostru, sfârşitul nostru este fără întoarcere, căci este sigilat şi nimeni nu s-a întors. (Cartea Înţelepciunii 2, 5)
Speranţa celui nelegiuit este ca pleava dusă de vânt, ca spuma uşoară purtată de furtună, ca fumul împrăştiat de vânt şi ca amintirea unui oaspete de o zi care trece. (Cartea Înţelepciunii 5, 14)