pronađen 41 Rezultati za: Deşertăciune
Am văzut toate lucrările care s-au făcut sub soare şi, iată, totul este deşertăciune şi goană după vânt! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 1, 14)
Mi-am spus inimii: „Hai, vreau să gust veselia şi să văd bunăstarea!”. Dar şi aceasta este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 1)
Mi-am întors faţa către toate lucrările pe care le-a făcut mâna mea şi la toată truda prin care m-am trudit să le fac. Iată, toate sunt deşertăciune şi goană după vânt şi nu este niciun folos sub soare. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 11)
Am urât viaţa, căci rea era asupra mea lucrarea pe care o făcusem sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 17)
Cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Dar el va lua în putere toată truda mea cu care m-am trudit şi am devenit înţelept sub soare. Şi aceasta este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 19)
Căci există câte un om care se trudeşte cu înţelepciune, cu ştiinţă şi cu success şi om care nu se trudeşte, şi i se dă partea. Şi aceasta este deşertăciune şi rău mare. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 21)
Căci toate zilele sale sunt osteneală şi inima lui nu se poate odihni din cauza indignării îndeletnicirii lui nici noaptea. Şi aceasta este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 23)
Căci omului care este bun în ochii lui, el îi dă înţelepciune, cunoaştere şi bucurie, iar celui care păcătuieşte îi dă ocupaţie ca să adune, să strângă şi să-i dea celui care este bun înaintea lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 26)
Soarta omului şi soarta animalului este aceeaşi soartă; cum moare unul, aşa moare şi celălat: este aceeaşi suflare pentru toţi şi omul nu are niciun avantaj faţă de animale, căci totul este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 19)
Am văzut toată truda şi tot succesul lucrării care sunt [motiv] de gelozie a omului faţă de aproapele lui. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 4)
M-am întors şi am văzut o deşertăciune sub soare: (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 7)
există unul singur şi nu este un al doilea; nu are nici fiu, nici frate şi nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogăţii: „Pentru cine trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Şi aceasta este deşertăciune şi îndeletnicire rea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 8)