1. Dárius, medul, a primit domnia când era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.

2. Lui Dárius i-a plăcut să stabilească peste regat o sută douăzeci de satrapi care să fie în tot regatul.

3. Peste ei a hotărât să fie trei înalţi funcţionari – dintre care unul era Daniél – cărora satrapii trebuiau să le dea cont, astfel ca regele să nu aibă de suferit.

4. Astfel, Daniél îi întrecea pe înalţii funcţionari şi pe satrapi, pentru că în el era un duh deosebit, iar regele s-a gândit să-l pună peste tot regatul.

5. Atunci, înalţii funcţionari şi satrapii căutau să găsească un motiv împotriva lui Daniél cu privire la regat, dar nu au putut să găsească niciun motiv de îndoială, pentru că el era credincios şi nu se găsea în el nicio neglijenţă sau [motiv de] îndoială.

6. Atunci, oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniél niciun motiv. De aceea, să căutăm împotriva lui [ceva legat de] legea Dumnezeului său”.

7. Apoi, aceşti înalţi funcţionari şi satrapi au mers în grabă la rege şi astfel i-au spus: „Veşnic să trăieşti, rege Dárius!

8. S-au sfătuit toţi înalţii funcţionari ai regatului, guvernatorii, satrapii, consilierii şi prefecţii ca regele să stabilească o hotărâre şi să o întărească printr-o interdicţie potrivit căreia oricine va face o rugăminte vreunui zeu sau om timp de treizeci de zile – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor.

9. Acum, rege, hotărăşte interdicţia şi însemnează scrierea, ca să nu poată fi modificată, după legea mezilor şi a perşilor, care nu poate fi încălcată!”.

10. După acestea, regele Dárius a însemnat scrierea şi interdicţia.

11. Când Daniél a aflat că s-a însemnat scrierea, a venit acasă, unde ferestrele erau deschise în camera de sus către Ierusalím şi unde de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi-l lăuda pe Dumnezeu, aşa cum făcea şi înainte de aceasta.

12. Atunci, oamenii aceştia au venit în grabă şi l-au găsit pe Daniél rugându-se şi implorându-l pe Dumnezeul său.

13. Atunci, au venit şi i-au zis regelui referitor la interdicţia regelui: „Oare nu ai semnat interdicţia ca orice om care ar face vreo rugăminte vreunui Dumnezeu sau om – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor?”. Regele a răspuns şi a zis: „Sigur, cuvântul este ca legea mezilor şi a perşilor, care nu poate fi încălcată”.

14. Ei au luat cuvântul şi i-au zis regelui: „Daniél, unul dintre fiii iudeilor deportaţi, nu ţine porunca ta, rege, şi nici interdicţia pe care ai semnat-o, ci de trei ori pe zi face rugăciuni”.

15. Regele, când a auzit cuvântul, s-a întristat foarte mult pentru el şi pentru Daniél şi şi-a pus în inimă să-l salveze; şi până la apusul soarelui s-a străduit să-l elibereze.

16. Atunci, oamenii aceştia s-au năpustit la rege şi i-au zis: „Tu ştii, rege, că este o lege a mezilor şi a perşilor, că orice interdicţie şi hotărâre pe care a stabilit-o regele nu poate fi modificată”.

17. Atunci, regele a răspuns şi a spus să fie adus Daniél şi să fie aruncat în groapa leilor. Regele a luat cuvântul şi i-a spus lui Daniél: „Dumnezeul tău, căruia tu îi slujeşti neîntrerupt, el poate să te salveze”.

18. Au adus o piatră şi au pus-o la gura gropii. Regele a sigilat-o cu inelul său şi cu inelul nobililor săi, pentru ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniél.

19. Regele a venit în palatul său şi a petrecut noaptea în post, nu au fost aduse concubine şi somnul l-a părăsit.

20. Regele s-a ridicat dis-de-dimineată, odată cu zorile, şi s-a grăbit să vină la groapa leilor.

21. Și, apropiindu-se de groapă, l-a strigat cu glas îngrijorat pe Daniél. Regele a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniél: „Daniél, slujitorul Dumnezeului celui viu, oare Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti neîntrerupt, te-a putut salva de lei?”.

22. Atunci, Daniél i-a vorbit regelui: „Rege, să trăieşti veşnic!

23. Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul său, care a închis gura leilor şi nu mi-au făcut niciun rău, pentru că înaintea lui am fost găsit nevinovat; ba chiar nici înaintea ta, rege, nu am făcut niciun rău”.

24. Atunci, regele s-a bucurat foarte mult pentru aceasta şi a poruncit ca Daniél să fie scos din groapă. Daniél a fost scos din groapă şi nu au găsit pe el nicio rană, pentru că el îşi pusese încrederea în Dumnezeul său.

25. Regele a poruncit să fie aduşi oamenii aceia care-l vorbiseră de rău pe Daniél. I-au aruncat în groapa leilor pe ei, pe copiii lor şi pe soţiile lor. Și nu au ajuns la fundul gropii că leii i-au înşfăcat şi le-au zdrobit toate oasele.

26. Atunci, Dárius, regele, a scris către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiau pe tot pământul: „Să aveţi multă pace!

27. Dau poruncă potrivit căreia, în toată stăpânirea regatului meu, [oamenii] să se teamă şi să tremure înaintea Dumnezeului lui Daniél, căci el este Dumnezeul cel viu, care dăinuie în veci: domnia lui nu va fi distrusă şi stăpânirea lui este fără de sfârşit.

28. El eliberează şi mântuieşte, el face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El l-a scăpat pe Daniél din ghearele leilor”.

29. Daniél a avut succes sub domnia lui Dárius şi sub domnia lui Círus, persanul.





“É sempre necessário ir para a frente, nunca para trás, na vida espiritual. O barco que pára em vez de ir adiante é empurrado para trás pelo vento.” São Padre Pio de Pietrelcina