Evanghelia după sf. Luca, 5

7. Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde.

Kapcsolódó versek Evanghelia după sf. Luca, 5:

Luca Capitolul 5 începe cu pescuitul miraculos efectuat de Isus, care atrage atenția discipolilor și îi determină să -l urmeze. Atunci Isus vindecă un leproase și un paralitic și îl numește pe Levi (cunoscut și sub numele de Matei) să -l urmeze, ceea ce provoacă controverse în rândul fariseilor. În cele din urmă, Isus compară mesajul său cu nevoia de a pune vin nou în noi mirosuri, ceea ce indică faptul că predicarea Lui nu poate fi înțeleasă de tradițiile antice.

Proverbe 28:13: „Ceea ce acoperă că nu se vor prospera niciodată, dar ceea ce le mărturisește și va ajunge la milă”. Acest verset subliniază importanța mărturisirii și a pocăinței, lucru care este ilustrat în istoria paralitului vindecat de Isus în Luca 5:17-26.

Isaia 43:25: „Eu, eu, eu sunt ceea ce șterg fărădelegile tale de dragul meu și al păcatelor tale pe care nu -mi amintesc”. Acest verset evidențiază iertarea oferită de Dumnezeu, care este prezentată în vindecarea leproasei din Luca 5:12-16.

Matei 9:12: „Și Isus, auzind acest lucru, a răspuns, sănătosul nu are nevoie de medic, ci de bolnavi”. Acest verset arată postura lui Isus de a se apropia de păcătoși și de bolnavi, care este ilustrată în alegerea lui de a-l numi pe Levi, un publican, pentru a fi unul dintre discipolii săi din Luca 5:27-32.

Marcu 2:22: „Și nimeni nu pune vin nou în vechile vinuri; în caz contrar, vinul va sparge șansele și atât vinul, cât și ODRE -urile se pierd; dar vinul nou se află în aripi noi”. Acest verset este similar cu metafora folosită de Isus în Luca 5:37-39 pentru a explica că mesajul său nu poate fi limitat de tradițiile antice.

Luca 15:7: „Vă spun că va exista o mai mare bucurie în ceruri de către un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de pocăință”. Acest verset arată importanța pe care Isus o acordă pocăinței și mântuirii păcătoșilor, care este exemplificată în interacțiunea sa cu Levi în Luca 5:27-32.