1 (Mt 13,1-23; Lc 8,4-15) A început din nou să înveţe de-a lungul mării şi s-a adunat în jurul lui o mulţime aşa de mare, încât el, urcându-se, s-a aşezat în barcă, pe mare. Şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
2 El îi învăţa multe în parabole. Şi le spunea în învăţătura lui:
3 „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene!
4 Şi, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o.
5 O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc.
6 Iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă [parte] a căzut între spini. Spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod.
8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod. A încolţit, a crescut şi a adus: una – treizeci, alta – şaizeci, alta – o sută”.
9 Şi a zis: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.
10 Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole,
11 iar el le-a spus: „Vouă vă este dat misterul împărăţiei lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spun în parabole,
12 pentru ca «de privit să privească, dar să nu vadă, de ascultat să asculte, dar să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte»”.
13 Apoi le-a spus: „Nu înţelegeţi această parabolă? Cum veţi înţelege atunci toate parabolele?
14 Semănătorul seamănă cuvântul.
15 Aceştia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana şi ia cuvântul semănat în ei.
16 Cei semănaţi pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,
17 dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici. Dacă vine o suferinţă sau o persecuţie din cauza cuvântului, se scandalizează îndată.
18 Alţii sunt cei semănaţi între spini. Aceştia sunt cei care au ascultat cuvântul,
19 dar grijile acestei lumi, amăgirea bogăţiilor şi celelalte pofte intră şi înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod.
20 Apoi sunt cei care sunt semănaţi în pământ bun. Aceştia ascultă cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci, altul – o sută”.
21 (Lc 8,16-18) Şi le-a spus: „Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru?
22 Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit şi nimic nu este secret care să nu vină la lumină.
23 Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte!”.
24 Apoi le-a spus: „Fiţi atenţi ce auziţi: cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vi se va da în plus.
25 Căci celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are”.
26 Şi spunea: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ
27 şi fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.
28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.
29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului”.
30 (Mt 13,31-35; Lc 13,18-19) Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm?
31 Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ,
32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”.
33 Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul după cum puteau să asculte.
34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.
35 (Mt 8,23-27; Lc 8,22-25) În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe ţărmul [celălalt]!”.
36 Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el.
37 Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse.
38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”.
39 Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!”. Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare.
40 Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?”.
41 Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este, oare, acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?”.
Versículos relacionados com Evanghelia după sf. Marcu, 4:
Sfântul Marcu 4 prezintă mai multe parabole ale lui Isus despre Împărăția lui Dumnezeu și despre mesajul Său. Prima parabolă este despre semănătorul care răspândește sămânța în diferite tipuri de sol. A doua parabolă este despre sămânța care crește pe cont propriu. A treia parabolă este pe cerealele de muștar care devine un copac mare. De asemenea, Isus calmează furtuna pe mare și vindecă gerasenul demonic.
Luca 8:15: „Dar cel care a căzut pe pământul bun sunt cei care, cu inimă bună și perfectă, aud cuvântul, îl păstrează și dau roade cu perseverență”. Acest verset se referă direct la prima parabolă a lui Isus asupra semănătorului. El subliniază importanța ascultării Cuvântului lui Dumnezeu și a unei inimi deschise și receptive pentru ca mesajul să dea roade.
1 Corinteni 3:6-7: "Am plantat, Apollo udat; dar Dumnezeu a crescut. Deci, nici ceea ce plantele nu este ceva, nici ce să irigă, ci Dumnezeu, care dă creștere." Aceste versete se referă la a doua parabolă a lui Isus asupra sămânței care crește pentru sine. Ei își amintesc că Dumnezeu este cel care dă creștere și viață, indiferent de munca umană.
Ezechiel 17:22-24: „Astfel, spune Domnul Dumnezeu: Voi lua și din vârful Cupei Înalte de Cedru și îl voi pune; din principalul reînnoirii sale, voi tăia o ramură și îl voi planta peste un înalt și Sublim. Din Israel îl voi planta, și el va da ramuri și va produce fructe și va fi un cedru superb; și sub el va locui păsări de tot felul; în umbra ramurilor lor vor locui toate păsările cerului. - Aceste versete se referă la a treia parabolă a lui Isus asupra bobului de muștar care devine un copac mare. Ei își amintesc că Dumnezeu poate folosi lucruri mici pentru a face lucrări grozave și că lucrarea Lui este roditoare și primitoare.
Psalmul 107:29: „Furtuna a încetat, iar valurile lor sunt calmate”. Acest verset se referă la episodul în care Isus calmează furtuna în mare. El arată puterea lui Isus asupra forțelor naturii și a încrederii pe care o putem avea în El, chiar și în perioade de frică și pericol.
Fapte 16:18: "Și asta a făcut -o timp de multe zile. Dar Pavel, a deranjat, a întors și a spus Duhului, în numele lui Isus Hristos, te trimit din ea. Și în același timp a ieșit." Acest verset se referă la vindecarea gerasenului demonic. El evidențiază autoritatea lui Isus asupra spiritelor rele și a capacității lui Isus de a aduce vindecare și eliberare oamenilor care au nevoie.
Fejezetek: