Talált 297 Eredmények: Rămas

  • Holoférn a poruncit gărzilor sale de corp să nu o împiedice, iar ea a rămas în tabără trei zile. Ieşea în fiecare noapte către valea Betúliei şi se spăla în tabără la izvorul de apă. (Cartea Iudítei 12, 7)

  • Numai Iudíta a rămas în cort, iar Holoférn era căzut în patul lui, fiind vin vărsat de jur împrejurul lui. (Cartea Iudítei 13, 2)

  • Toţi au plecat din faţă şi nimeni nu a mai rămas în camera de dormit, de la cel mai mic până la cel mai mare. Iudíta stătea lângă patul lui şi a spus în inima ei: „Doamne, Dumnezeul a toată puterea, priveşte în ceasul acesta la lucrarea mâinii mele spre înălţarea Ierusalímului! (Cartea Iudítei 13, 4)

  • Când au auzit cei care erau în corturi, au rămas înmărmuriţi pentru cele întâmplate. (Cartea Iudítei 15, 1)

  • Poporul s-a bucurat în Ierusalím, în faţa sanctuarului, timp de trei luni şi Iudíta a rămas cu ei. (Cartea Iudítei 16, 20)

  • După acele zile, fiecare s-a întors la moştenirea sa, iar Iudíta a plecat la Betúlia şi a rămas la proprietatea ei. Cât timp a trăit, a fost cinstită în toată ţara. (Cartea Iudítei 16, 21)

  • Estéra a răspuns: „Persecutorul şi duşmanul este Amán, acest om rău”. Atunci Amán a rămas îngrozit înaintea regelui şi a reginei. (Cartea Estérei 8, 6)

  • Regele, în mânia lui, s-a ridicat de la ospăţul de vin [şi a mers] în grădina palatului. Iar Amán a rămas să-şi ceară viaţa de la regina Estéra, căci văzuse că fusese hotărât asupra lui răul din partea regelui. (Cartea Estérei 8, 7)

  • Tot întunericul se ascunde peste ce a adunat el: va devora un foc peste care nu s-a suflat, va fi distrus ce a rămas în cortul său. (Cartea lui Iob 20, 26)

  • Într-adevăr, cel care s-a ridicat împotriva noastră este distrus şi ce a rămas de la ei este devorat de foc. (Cartea lui Iob 22, 20)

  • Ei au rămas uimiţi, nu au mai răspuns: le-au pierit cuvintele. (Cartea lui Iob 32, 15)

  • dar abia au văzut, şi au rămas înmărmuriţi, cuprinşi de groază, au luat-o la fugă. (Cartea Psalmilor 48, 6)


“Os talentos de que fala o Evangelho são os cinco sentidos, a inteligência e a vontade. Quem tem mais talentos, tem maior dever de usá-los para o bem dos outros.” São Padre Pio de Pietrelcina