Talált 297 Eredmények: Rămas
Căci el a rămas statornic ca şi fraţii lui şi casa tatălui său; s-au luptat cu duşmanii lui Israél, [alungându-i] de la ei şi i-au stabilit libertatea”. Au scris pe tăblii de bronz şi le-au pus pe stele pe muntele Sión. (Cartea întâi a Macabéilor 14, 26)
În anul o sută şaptezeci şi patru a ieşit Antióh spre ţinutul părinţilor săi, a adunat la sine toate armatele, încât puţini au rămas cu Trífon. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 10)
Atenobios, prietenul regelui, a venit la Ierusalím, a văzut gloria lui Símon, încăperea cu [obiectele] de aur şi de argint şi mulţimea de slujitori. A rămas uluit şi i-a adus la cunoştinţă cuvintele regelui. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 32)
Meneláu, din cauza lăcomiei celor puternici, a rămas în funcţie şi, crescând în răutate, a ajuns marele ticălos al concetăţenilor lui. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 50)
Iúda Macabéul şi cei care erau cu el au pătruns pe ascuns în sate şi şi-au chemat rudele şi, luându-i pe cei care au rămas [fideli] iudaismului, au adunat cam şase mii [de oameni]. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 1)
După sabát, au împărţit din pradă celor mutilaţi, văduvelor şi orfanilor, iar ce a rămas au împărţit între ei şi copiii lor. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 28)
Nicanór a rămas la Ierusalím, unde nu a făcut niciun rău. Dar a dat drumul mulţimii grupelor care se adunase la el. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 23)
Astfel s-au încheiat cele despre Nicanór şi, pentru că, din acel moment, cetatea a rămas în stăpânirea evreilor, termin şi eu aici istorisirea mea. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 37)
Când a venit asupra lor furia teribilă a fiarelor şi erau distruşi de muşcătura şerpilor încolăciţi, mânia ta nu a rămas până la sfârşit. (Cartea Înţelepciunii 16, 5)
Încercarea morţii i-a atins şi pe cei drepţi şi a fost în pustiu un măcel al mulţimii, însă mânia nu a rămas pentru mult [timp]. (Cartea Înţelepciunii 18, 20)
Asupra celor nelegiuiţi, mânia nemiloasă a rămas până la capăt, pentru că el ştia de mai înainte ceea ce aveau să facă, (Cartea Înţelepciunii 19, 1)
Priviţi la generaţiile din vechime şi vedeţi: este cineva care s-a încrezut în Domnul, şi a fost făcut de ruşine? Sau cineva care a rămas în teama de el, şi a fost părăsit? Sau cineva care l-a invocat, şi el l-a trecut cu vederea? (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 2, 10)