Talált 115 Eredmények: leu
Întrucât avem de gând ca, în luna Casléu, în [ziua] a douăzeci şi cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înştiinţăm ca şi voi să celebraţi [Sărbătoarea] Corturilor şi a focului [care s-a arătat] când Nehemía, după ce a reconstruit templul şi altarul, a adus jertfe. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 18)
aşa încât şi Seleúcus, regele Asiei, se îngrijea să trimită din bunurile sale tot ce era necesar pentru cheltuielile slujirii sacrificiilor. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 3)
Însă, când Seleúcus a trecut din viaţă şi obţinând Antióh, cel numit Epifánul, domnia, Iáson, fratele lui Onías, a pus mâna prin înşelăciune pe funcţia de mare preot, (Cartea a doua a Macabéilor 4, 7)
Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodór, cel trimis de regele Seleúcus ca să cerceteze vistieria, [Antióh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit şi şi-ar fi pierdut îndrăzneala. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 18)
Chiar în ziua în care templul fusese profanat de străini, în aceeaşi zi s-a întâmplat purificarea templului: în ziua a douăzeci şi cincea a aceleiaşi luni, care este Casléu. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 5)
După o perioadă de trei ani, a ajuns la Iúda şi la cei care erau cu el [vestea] că Demétrios, [fiul] lui Seleúcus, a pornit din portul Tripoli cu o mulţime numeroasă şi cu o flotă. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 1)
Furia regelui este ca răgetul unui leu tânăr, iar favoarea lui, ca roua pe iarbă. (Cartea Proverbelor 19, 12)
Mânia regelui este ca răgetul unui leu tânăr; cel care o provoacă păcătuieşte împotriva sufletului său. (Cartea Proverbelor 20, 2)
Leneşul zice: „Afară este un leu, în piaţă aş putea fi sfâşiat”. (Cartea Proverbelor 22, 13)
Leneşul zice: „Este un leu tânăr pe drum; Este un leu tânăr prin piaţă”. (Cartea Proverbelor 26, 13)
Cel vinovat fuge, deşi nu-l urmăreşte nimeni, dar cei drepţi stau în siguranţă, ca leul tânăr. (Cartea Proverbelor 28, 1)
Ca un leu care rage şi ca un urs care aleargă este cel vinovat care stăpâneşte peste un popor sărac. (Cartea Proverbelor 28, 15)