Talált 1121 Eredmények: mare
Dar în timp ce mergeam şi mă apropiam de Damásc, pe la amiază, deodată, o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger. (Faptele Apostolilor 22, 6)
Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpărat cetăţenia aceasta cu mare preţ”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naştere”. (Faptele Apostolilor 22, 28)
Dar Paul a zis: „Fraţilor, nu ştiam că este mare preot, căci este scris «să nu-l vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău!»”. (Faptele Apostolilor 23, 5)
S-a făcut atunci mare zarvă, iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat şi au protestat cu vehemenţă, zicând: „Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?”. (Faptele Apostolilor 23, 9)
Aşadar, în ziua următoare, Agrípa şi Bereníce au venit cu mare alai şi au intrat în sala de audienţe, împreună cu tribunul şi cu oamenii cei mai de vază ai cetăţii. Féstus a poruncit să fie adus Paul. (Faptele Apostolilor 25, 23)
Trecuse destul timp şi călătoria pe mare devenise periculoasă, întrucât trecuse şi postul. Paul i-a avertizat, zicând: (Faptele Apostolilor 27, 9)
„Bărbaţi, văd că această călătorie pe mare nu va fi fără pericol şi multă pagubă nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru vieţile noastre”. (Faptele Apostolilor 27, 10)
Deoarece marinarii căutau să fugă din corabie şi să lase barca în mare, sub pretextul că vor să arunce ancora în partea din faţă a corabiei, (Faptele Apostolilor 27, 30)
După ce s-au săturat, au uşurat corabia aruncând grâul în mare. (Faptele Apostolilor 27, 38)
Dezlegând ancorele, le-au lăsat în mare. În acelaşi timp, au slăbit funiile cârmelor, au ridicat pânza din faţă şi, ajutaţi de vânt, s-au îndreptat spre ţărm. (Faptele Apostolilor 27, 40)
Când au văzut localnicii şarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: „Cu siguranţă omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare şi pedeapsa [divină] nu-l lasă să trăiască”. (Faptele Apostolilor 28, 4)
Este mare în toate privinţele. Mai întâi pentru că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 2)