Talált 282 Eredmények: partea
A aşezat tot poporul, fiecare cu lancea în mână, din partea dreaptă a casei până în partea stângă a casei, spre altar şi spre casă, de jur împrejurul regelui. (Cartea a doua a Cronicilor 23, 10)
Alergătorii au mers cu scrisorile din partea regelui şi a căpeteniilor sale în tot Israélul şi Iúda. Şi, după porunca regelui, au zis: „Fii ai lui Israél, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac şi al lui Israél, ca să se întoarcă şi el la rămăşiţa care a scăpat din mâna regilor Asíriei! (Cartea a doua a Cronicilor 30, 6)
A zis poporului care locuia în Ierusalím să dea preoţilor şi levíţilor partea [cuvenită], ca să se întărească în legea Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 31, 4)
Levítul Córe, fiul lui Imná, era uşier în partea de răsărit; avea grijă de darurile de bună voie [aduse] lui Dumnezeu, ca să împartă ceea ce era adus ca dar ridicat Domnului şi lucrurile preasfinte. (Cartea a doua a Cronicilor 31, 14)
Tot Ezechía a astupat gura de sus a apelor Ghihón şi le-a îndreptat în jos, spre partea de vest a cetăţii lui Davíd. Ezechía a avut succes în toate lucrările lui. (Cartea a doua a Cronicilor 32, 30)
El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului Dumnezeului său şi nu s-a umilit în faţa lui Ieremía, profetul, [care vorbea] din partea Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 36, 12)
Ca urmare, porunciţi să-i oprească pe aceşti oameni şi cetatea aceasta să nu fie construită până când nu se va da poruncă din partea mea! (Cartea lui Ésdra 4, 21)
Palál, fiul lui Uzaí, a reparat în faţa unghiului şi a turnului de sus care era în partea superioară a casei regelui, lângă curtea temniţei; după el a reparat Pedáia, fiul lui Pareóş. (Cartea lui Nehemía 3, 25)
S-a ridicat un strigăt puternic din partea poporului şi a soţiilor lor către fraţii lor iudei. (Cartea lui Nehemía 5, 1)
Fata a fost plăcută în ochii lui şi a căpătat bunăvoinţă înaintea lui. El s-a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru pregătire şi partea [care i se cuvenea]; i-a dat şapte tinere alese şi le-a mutat pe ea şi pe tinerele ei în [partea] cea mai bună a casei femeilor. (Cartea Estérei 3, 9)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Regele, în mânia lui, s-a ridicat de la ospăţul de vin [şi a mers] în grădina palatului. Iar Amán a rămas să-şi ceară viaţa de la regina Estéra, căci văzuse că fusese hotărât asupra lui răul din partea regelui. (Cartea Estérei 8, 7)