Cartea întâi a Macabéilor, 15

3. Câţiva [oameni] periculoşi au pus stăpânire pe regatul părinţilor noştri, dar eu vreau să-mi recapăt domnia ca s-o refac cum era mai înainte. Am adunat o armată numeroasă şi am pregătit corăbii de război.

Versi relativi a Cartea întâi a Macabéilor, 15:

1 Maccabees 15 povestește legământul dintre Eupator Antiohus și generalul Lysias, care se opun lui Iuda Macabeu și armata sa. Iuda caută sprijin din partea Senatului Roman și trimite o scrisoare puternicului guvernator roman, Lucius, cerând ajutor împotriva dușmanilor săi. Urmează cinci versete legate de temele capitolului:

Fapte ale apostolilor 23:24: „Pregătiți caii, astfel încât, punându -i pe Paulos asupra lor, să -l aducă salvat la Felix, guvernatorul”. La fel ca Iuda Macabeu, apostolul Pavel s -a implicat și în problemele politice și a căutat ajutor de la guvernatorul roman în situații de pericol.

Eclesiastic 3:26: „Rușinea este pentru fiul meu afecțiunea scării; mai multă sărăcie este mai bună cu integritatea decât bogăția cu nelegiuitul”. Integritatea este o virtute evaluată atât în ​​cartea ecleziastică, cât și în istoria lui Iuda Macabeu, care refuză să se supună celor puternici și își menține lupta pentru drepturile poporului său.

2 Corinteni 8:21: „Căci ne facem griji pentru ceea ce este sincer, nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor”. Preocuparea pentru onestitate este o altă valoare care apare în istoria Iuda Macabeu, care combate corupția și opresiunea în numele justiției.

Romani 13:1: „Fiecare om este supus autorităților superioare; căci nu există nicio autoritate care să nu vină de la Dumnezeu; și autoritățile care există au fost ordonate de Dumnezeu”. Relația dintre religios și politicieni este, de asemenea, o temă prezentă în istoria Iuda Macabeu, care caută alianțe strategice pentru a -și proteja poporul.

1 Timotei 2:2: „Pentru regii și toți cei care sunt în autoritate, ca să avem o viață liniștită și liniștită în toată mila și onestitatea”. Rugăciunea pentru lideri și autorități este, de asemenea, o practică încurajată în Scriptură ca o modalitate de a căuta pacea și prosperitatea societății.