1 Poporul murmura şi [lucrul acesta] a fost rău înaintea Domnului. Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie şi a trimis împotriva lor foc de la Domnul şi a mistuit marginea taberei.
2 Poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins.
3 Locul acela a fost numit Tabéra, pentru că se aprinsese între ei foc de la Domnul.
4 O adunare [de oameni] care era în mijlocul lor a poftit; chiar şi fiii lui Israél au început să plângă din nou şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?
5 Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt gratis, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.
6 Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic decât mană înaintea ochilor noştri”.
7 Mana era ca boabele de coriandru şi la vedere era ca bdeliul.
8 Poporul se împrăştia şi o aduna, o măcina la râşniţă sau o pisa în piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte cu untdelemn.
9 După ce, noaptea, cădea roua în tabără, cădea şi mana deasupra.
10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Domnul s-a aprins de mânie tare; iar în ochii lui Moise acesta era [lucru] rău.
11 Moise i-a zis Domnului: „Pentru ce vrei să faci rău slujitorului tău? De ce nu am aflat har în ochii tăi punând povara acestui întreg popor asupra mea?
12 Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău aşa cum poartă doica pe cel pe care-l alăptează până în ţara pe care ai jurat-o părinţilor lui!»?
13 De unde carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng, zicând: «Dă-ne carne ca să mâncăm!».
14 Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
15 Dacă faci aşa cu mine, mai bine – dacă am aflat har în ochii tăi – omoară-mă, te rog, decât să-mi văd nenorocirea!”.
16 Domnul i-a zis lui Moise: „Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israél, pe care-i cunoşti că sunt bătrâni ai poporului şi scribi ai lui; adu-i la cortul întâlnirii şi să stea acolo cu tine!
17 Voi coborî şi voi vorbi acolo cu tine; voi lua din duhul care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte cu tine povara poporului şi să n-o porţi tu singur.
18 Spune poporului: «Sfinţiţi-vă pentru mâine ca să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului şi aţi zis: ‹Cine ne va da carne să mâncăm? Căci bine ne era în Egipt!›. Domnul vă va da carne şi veţi mânca.
19 Nu o zi veţi mânca, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
20 ci o lună de zile, până vă va ieşi pe nări şi vi se va face greaţă; pentru că l-aţi dispreţuit pe Domnul, care este în mijlocul vostru, şi aţi plâns înaintea lui, zicând: ‹Pentru ce am ieşit din Egipt?› »”.
21 Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, iar tu zici: «Le voi da carne şi vor mânca o lună de zile!»?
22 Se vor tăia pentru ei oile şi boii ca să le ajungă? Sau se vor aduna toţi peştii mării ca să le ajungă?”.
23 Domnul i-a răspuns lui Moise: „S-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă se va împlini cuvântul meu sau nu”.
24 Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus să stea în jurul cortului.
25 Domnul a coborât în nor şi i-a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Când duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească; dar după aceea n-au mai profeţit.
26 Doi oameni, unul numit Eldád şi celălalt Medád, rămăseseră în tabără; duhul s-a aşezat peste ei – erau dintre cei înscrişi –, dar nu se duseseră la cort. Şi au început să profeţească în tabără.
27 Un tânăr a alergat şi i-a dat de ştire lui Moise: „Eldád şi Medád profeţesc în tabără”.
28 Iósue, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a zis: „Domnul meu, Moise, opreşte-i!”.
29 Moise i-a răspuns: „Eşti tu gelos pentru mine? De-ar fi tot poporul Domnului profeţi! Şi de-ar pune Domnul duhul său peste ei!”.
30 Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israél.
31 Un vânt s-a pornit de la Domnul şi a adus prepeliţe dinspre mare şi s-au abătut peste tabără cale de o zi într-o parte şi cale de o zi de cealaltă parte în jurul taberei, la o înălţime de aproape doi cóţi deasupra pământului.
32 Poporul a mers toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare şi a adunat prepeliţe; cel care avea puţin strânsese zece ómeri. Şi le-au întins în jurul taberei.
33 Carnea era încă între dinţii lor, înainte de a fi mestecată, când s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o nenorocire foarte mare.
34 Locul acela a fost numit Chibrót-Hataavá, pentru că acolo au îngropat poporul care a poftit.
35 De la Chibrót-Hataavá, poporul a plecat la Haţerót şi s-a oprit la Haţerót.
Versículos relacionados com Cartea Numerilor, 11:
Capitolul 11 din numere prezintă plângerea oamenilor din Israel din deșert, care s -a săturat să mănânce manna și vor să aibă carne de mâncare. Moise se plânge lui Dumnezeu despre greutatea conducerii oamenilor și cere ajutor pentru a guverna. Apoi, Dumnezeu trimite un vânt care aduce prepelițe în tabără și permite șaptezeci de bătrâni să -l ajute pe Moise să guverneze. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol:
Geneza 18:14: "Există ceva prea dificil pentru Domnul? La timpul dat, te voi face, în acest moment al vieții, iar Sarah va avea un fiu." La fel cum Dumnezeu a oferit carne oamenilor din Israel din deșert, el și -a îndeplinit promisiunea de a -i da un fiu lui Sarah, chiar și atunci când era prea bătrân pentru a avea copii.
Psalmul 78:18: „Și au încercat pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare în funcție de pofta lor de mâncare”. Acest verset se referă la plângerea oamenilor din Israel din deșert, care dorea să aibă carne de mâncat, chiar și după ce Dumnezeu le -a reușit.
Exodul 18:18: „Cu siguranță, ai, așa că îți place oamenii care sunt cu tine; pentru că această afacere vă este foarte dificil, pur și simplu nu faceți acest lucru”. La fel cum Moise s -a simțit copleșit de sarcina de a conduce poporul lui Israel, Jetro, tatăl său -a lui -Law, a recunoscut, de asemenea, că are nevoie de ajutor pentru a guverna oamenii.
Deuteronom 1:9-13: „Și în acele zile v-am spus:„ Nu pot, singur, să duc toată greutatea acestui popor; povara este prea grea pentru mine. Cum pot să mă confrunt cu litigiile voastre și probleme? oameni înțelepți, atenți și experimentați din fiecare dintre triburile voastre pentru a pune ca lideri despre voi. „Acest verset se referă, de asemenea, la cererea lui Moise de a ajuta oamenii din Israel.
Matei 11:28-30: "Vino la mine, toți cei obosiți și copleșiți și îi voi scuti. Ia asupra ta jugul meu și învață de la mine, căci sunt blând și umil de inimă și vei găsi odihnă pentru Sufletele tale. Căci jugul meu este moale și povara mea este ușoară. " Acest verset se referă la greutatea pe care Moise a simțit -o în conducerea oamenilor din Israel și a ajutorului pe care Dumnezeu l -a oferit prin cei șaptezeci de bătrâni și vântul care a adus prepelițe. Este, de asemenea, o promisiune de odihnă și ușurare pentru toți cei care se simt copleșiți și obosiți.
Capitoli: