Fondare 233 Risultati per: gloria
Preoţii nu au putut să rămână acolo să slujească din cauza norului. Căci gloria Domnului a umplut casa Domnului. (Cartea întâi a Regilor 8, 11)
Vestiţi printre neamuri gloria lui, tuturor popoarelor, minunile sale! (Cartea întâi a Cronicilor 16, 24)
Daţi Domnului gloria numelui său! Aduceţi ofrande [de laudă] şi veniţi înaintea lui! Prosternați-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi în podoabe sfinte! (Cartea întâi a Cronicilor 16, 29)
Ce ar putea să-ţi mai adauge Davíd pentru gloria [dată] slujitorului tău? Tu îl cunoşti pe slujitorul tău. (Cartea întâi a Cronicilor 17, 18)
Căci ale tale sunt, Doamne, mărirea, puterea, gloria, splendoarea şi lauda. Pentru că tot ce este în cer şi pe pământ este al tău. A ta, Doamne, este împărăţia şi tu eşti înălţat peste toate. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 11)
De la tine vin bogăţia şi gloria, tu stăpâneşti peste toate, în mâna ta sunt tăria şi puterea şi tu poţi să măreşti şi să dai tărie tuturor. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 12)
Preoţii nu au putut să mai stea şi să slujească din cauza norului; căci gloria Domnului a umplut templul lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Cronicilor 5, 14)
Când Solomón şi-a terminat rugăciunea, a coborât foc din cer şi a consumat arderea de tot şi jertfele. Şi gloria Domnului a umplut templul. (Cartea a doua a Cronicilor 7, 1)
Preoţii nu puteau să intre în templul Domnului, căci gloria Domnului umplea templul Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 7, 2)
Toţi fiii lui Israél au văzut că focul cobora şi că gloria lui Dumnezeu era peste templu; şi-au plecat faţa la pământ, pe paviment, s-au închinat şi l-au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci [Domnul] este bun, căci veşnică este îndurarea lui!”. (Cartea a doua a Cronicilor 7, 3)
Ierusalímul va fi construit, iar în cetate o casă [va fi] a lui pentru toţi vecii! Fericit voi fi dacă restul descendenţei mele va dăinui ca să vadă gloria ta şi să dea mărturie despre regele cerului! Porţile Ierusalímului vor fi construite cu safir şi cu smarald, cu piatră de preţ toate zidurile tale. Turnurile Ierusalímului vor fi construite cu aur şi meterezele, cu aur curat. Străzile Ierusalímului vor fi pavate cu rubin şi cu piatră de Sufir! (Cartea lui Tobía 13, 17)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)