1. Era un om din Ramatáim-Ţufám, din muntele lui Efraím. Numele lui era Elcaná, fiul lui Ierohám, fiul lui Elíhu, fiul lui Tóhu, fiul lui Ţuf, din Efráta.

2. El avea două soţii: prima se numea Ána, iar cealaltă Penína. Penína avea copii, însă Ána nu avea copii.

3. Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Şílo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Sabaót, care era la Şílo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Éli, Hófni şi Pinhás, preoţi ai Domnului.

4. În ziua în care Elcaná aducea jertfa, dădea Peninei, soţia sa, fiilor şi fiicelor ei câte o porţie.

5. Dar Ánei îi dădea o porţie dublă, deoarece o iubea pe Ána, deşi Domnul o lăsase sterilă.

6. Rivala ei o lua în râs, umilind-o din cauza sterilităţii ei, pentru că Domnul o lăsase sterilă.

7. Aşa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului, [Penína] o lua în râs, iar [Ána] plângea şi nu mânca.

8. Elcaná, soţul ei, îi zicea: „Ána, de ce plângi şi de ce nu mănânci? De ce ţi-e inima întristată? Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”.

9. Ána s-a ridicat după ce au mâncat şi au băut la Şílo. Preotul Éli stătea pe scaun, lângă unul din uşorii din templul Domnului.

10. [Ána] avea sufletul amărât, se ruga Domnului şi plângea.

11. Ea a făcut un vot: „Doamne [Dumnezeule] Sabaót, dacă vei privi la necazul slujitoarei tale, dacă îţi vei aduce aminte de mine şi nu o vei uita pe slujitoarea ta şi dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece peste capul lui”.

12. În timp ce ea se ruga îndelung înaintea Domnului, Éli urmărea gura ei.

13. Ána vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar glasul nu i se auzea. Éli însă credea că este beată

14. şi i-a zis: „Până când vei sta [aici] beată? Du-te şi te trezeşte!”.

15. Ána a răspuns: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie cu sufletul întristaNu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am revărsat sufletul înaintea Domnului.

16. Nu o lua pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic, căci din prea marea durere şi umilire a mea am vorbit până acum!”.

17. Éli i-a răspuns: „Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israél să asculte cererea pe care i-ai făcut-o!”.

18. Ea a zis: „Să afle har slujitoarea ta în ochii tăi!”. Femeia a plecat pe drumul ei, a mâncat şi faţa ei nu a mai fost [tristă].

19. S-au sculat dimineaţa, s-au prosternat înaintea Domnului. Apoi s-au întors şi au venit la casa lor, la Ráma. Elcaná a cunoscut-o pe Ána, soţia sa, şi Domnul şi-a adus aminte [de ea].

20. Când s-au împlinit zilele, Ána a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Samuél, căci [zicea]: „De la Domnul l-am cerut!”.

21. Elcaná a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an şi [să-şi împlinească] votul.

22. Dar Ána nu a urcat, ci i-a zis soţului ei: „Când îl voi înţărca pe copil, îl voi duce şi-l voi prezenta înaintea Domnului. Şi va rămâne acolo pentru totdeauna”.

23. Elcaná, soţul ei, i-a zis: „Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înţărca! Numai să împlinească Domnul cuvântul său”. Femeia a rămas şi a alăptat fiul până când l-a înţărcat.

24. Când l-a înţărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o éfă de făină şi un burduf cu vin şi le-a dus în casa Domnului, la Şílo. Copilul era încă mic.

25. Au înjunghiat taurul şi au dus copilul la Éli.

26. Ána a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viaţa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului!

27. Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o.

28. De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Şi s-au prosternat acolo înaintea Domnului.





“Enquanto estivermos vivos sempre seremos tentados. A vida é uma contínua luta. Se às vezes há uma trégua é para respirarmos um pouco.” São Padre Pio de Pietrelcina