Cartea lui Iob, 36

11. Dacă vor asculta şi-i vor sluji, vor termina zilele lor în bunăstare şi anii lor, în desfătare.

Wersety związane z Cartea lui Iob, 36:

Iov 36 este un capitol în care Eliú continuă să vorbească cu Iov despre dreptatea lui Dumnezeu și nevoia de a avea încredere în el, chiar și în mijlocul dificultăților. Eliú subliniază suveranitatea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui și susține că suferințele lui Iov sunt o corecție divină pentru mândria și păcatul său. El subliniază, de asemenea, nevoia de pocăință și supunere către Dumnezeu.

Proverbe 3:11-12: „Fiul meu, corectarea Domnului nu disprețuiește, nici nu leșină atunci când este mustrat de el; căci Domnul mustruiește-l pe care îl iubește, la fel ca Tatăl Fiului căruia își dorește bine. - La fel cum Eliú susține că suferințele lui Iov sunt o corecție divină, acest verset de proverbe subliniază importanța acceptării corecției Domnului, căci acesta este un semn de dragoste și grijă.

Psalmul 119:75: „Știu, Doamne, că judecățile voastre sunt drepte și că în credincioșia voastră m -a afectat”. Eliú susține că suferințele lui Iov sunt drepte și destinate să -l corecteze, iar acest verset al Psalmului 119 arată o recunoaștere similară a dreptății și credincioșiei lui Dumnezeu, chiar și în mijlocul afecțiunii.

Iacov 4:10, „Umeniește -te înaintea Domnului și El te va înălța”. Eliú subliniază necesitatea lui Iov să se umilească în fața lui Dumnezeu și să se pocăiască de orice mândrie sau păcat, iar acest verset din Iacov subliniază și importanța smereniei în fața lui Dumnezeu.

Psalmul 147:5: „Marele este Domnul nostru și de mare putere; înțelegerea Lui este infinită”. Eliú subliniază înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu, iar acest verset al Psalmului 147 evidențiază, de asemenea, măreția și infinitul înțelegerii divine.

Proverbe 16:19: „Este mai bine să fii umil de minte cu blândul decât să împărtășești prada cu superbul”. Eliú subliniază nevoia de smerenie și supunere către Dumnezeu, iar acest verset în Proverbe evidențiază, de asemenea, importanța smereniei în general, spre deosebire de mândria superbului.