1 Vai de fiii rebeli care fac planuri, dar fără mine, – oracolul Domnului – care varsă libaţiuni, dar nu în spiritul meu, acumulând păcat peste păcat.
2 Ei merg şi coboară în Egipt fără să mă consulte, ca să caute refugiu la Faraón şi ca să se adăpostească la umbra Egiptului.
3 Dar refugiul la Faraón va fi pentru voi spre ruşine şi adăpostul la umbra Egiptului, înjosire.
4 Căci căpeteniile voastre au mers la Ţoán şi mesagerii voştri au ajuns la Hanés.
5 Toţi au fost făcuţi de ruşine de un popor care nu le-a fost de ajutor, nu i-a ajutat şi nu le-a adus niciun folos, ci le-a fost spre ruşine şi spre dispreţ”. Un nou oracol împotriva unei delegaţii
6 Profeţie despre animalele din Négheb: în ţara necazului şi a strâmtorării, de unde vin leoaica şi leul, vipera şi dragonul, ei îşi duc bunurile pe spatele măgarilor şi vistieriile, pe cocoaşele cămilelor la un popor care nu le va fi de folos.
7 Căci Egiptul ajută în zadar şi fără folos, de aceea l-am numit: „Raháb, cel care nu face nimic!”.
8 Acum, mergi şi scrie aceasta pe o tăbliţă înaintea lor, gravează-le într-o carte, ca să fie pentru ziua din urmă, ca mărturie pentru totdeauna.
9 Pentru că este un popor răzvrătit, fii ai minciunii, fii care nu vor să asculte legea Domnului,
10 care zic văzătorilor: „Să nu vedeţi!”, şi profeţilor: „Nu profeţiţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri plăcute, profeţiţi-ne închipuiri!
11 Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cale, faceţi să dispară din faţa noastră Sfântul lui Israél!”.
12 De aceea, aşa vorbeşte Sfântul lui Israél: „Fiindcă respingeţi cuvântul acesta şi vă puneţi încrederea în cel care asupreşte şi este îndărătnic şi vă sprijiniţi de el,
13 de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca o spărtură, ca o umflătură într-un zid înalt care stă să cadă şi a cărui prăbuşire va veni pe neaşteptate, dintr-odată.
14 Sfărâmarea lui va fi ca sfărâmarea vasului olarului care este spart fără milă în bucăţi şi nu se găseşte niciun ciob între sfărâmături cu care să se ia foc din vatră sau să se scoată apă din fântână”.
15 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israél: „În întoarcere şi în calm va fi mântuirea voastră, în seninătate şi în încredere va fi puterea voastră, dar voi nu aţi vrut”.
16 Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!”. Aşa că veţi fugi. „Vom călări pe [cai] iuţi”, aşa că cei care vă vor urmări vor fi mai iuţi.
17 O mie [va fugi] la ameninţarea unuia singur şi de ameninţarea a cinci veţi fugi până când veţi rămâne ca un par pe vârful unui munte, ca un steag pe o colină.
18 Dar Domnul aşteaptă să se îndure de voi, se va ridica să-şi arate mila faţă de voi, pentru că Domnul este un Dumnezeu al judecăţii; fericiţi toţi cei care îl aşteaptă pe el.
19 Da, poporul va locui în Sión, în Ierusalím. Tu nu vei mai plânge. [Domnul] va fi îndurător la glasul strigătului tău: când te va auzi, îţi va răspunde.
20 Domnul vă va da pâinea strâmtorării şi apa necazului. Cei care te învaţă nu se vor mai ascunde şi ochii tăi îi vor putea vedea pe cei care te învaţă.
21 Urechile tale vor auzi în urma ta cuvântul: „Acesta este drumul: mergi pe el!”, când vei merge la dreapta sau când vei merge la stânga.
22 Vei considera întinată poleiala de argint a idolilor tăi şi învelişul de aur al chipurilor tale turnate, le vei azvârli ca pe o zdreanţă: „Ieşiţi!”, le vei spune.
23 Va da ploaie pentru sămânţa pe care ai semănat-o în pământ şi hrana, rodul pământului, va fi îmbelşugată. În ziua aceea, turmele tale vor paşte pe o păşune întinsă.
24 Boii şi măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu vânturătoarea.
25 Pe orice munte înalt şi pe orice deal înălţat vor fi izvoare şi râuri de apă în ziua măcelului celui mare, când vor cădea turnurile.
26 Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică – ca lumina a şapte zile – în ziua când Domnul va reface ruptura poporului său şi va vindeca rana loviturii sale.
27 Iată, numele Domnului vine de departe cu mânie aprinsă, într-un nor greu, iar buzele lui sunt pline de furie şi limba lui este ca un foc mistuitor!
28 Suflarea lui este ca un râu care se revarsă, care ajunge până la gât, ca să cearnă naţiunile cu sita deşertăciunii şi [să pună] un frâu al rătăcirii în fălcile popoarelor.
29 Voi veţi avea o cântare ca în noaptea când se sfinţeşte sărbătoarea, iar bucuria inimii voastre va fi ca a aceluia care umblă cu fluierul şi vine la muntele Domnului, la Stânca lui Israél.
30 Domnul va face să se audă măreţia glasului său, îşi va arăta braţul său întins, cu mânie aprinsă şi cu flacără de foc mistuitor, cu vijelie, cu furtună şi cu piatră de grindină.
31 Căci, de glasul Domnului, Asíria va fi îngrozită, va fi lovită cu toiagul.
32 Căci pe oriunde va trece nuiaua hotărâtă pe care Domnul o va face să vină asupra ei, va fi cu tamburine şi harpe şi se va lupta cu ea în lupte răsunătoare.
33 Căci de multă vreme e ste pregătit Tófetul, este pregătit chiar şi pentru rege; l-a făcut adânc şi lat, un rug cu foc şi lemne din belşug: suflarea Domnului îl va aprinde ca pe un şuvoi de pucioasă.
Versículos relacionados com Cartea profetului Isaía, 30:
Isaia 30 este un capitol care se ocupă de rebeliunea oamenilor lui Iuda de a solicita ajutor în Egipt în loc să aibă încredere în Dumnezeu. Profetul avertizează că acest legământ cu Egipt va fi inutil și că singura speranță a poporului este să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Isaia 30:
2 Cronici 16:7-9: „La acea vreme, văzătorul Hanani s-a dus la regele Asa al lui Iuda și i-a spus:„ Pentru că ai încredințat regelui Siriei și nu Domnului, Dumnezeului tău, Armatei Regelui Siriei Te -a scăpat de mâini. Nu erau etiopienii și libienii o armată imensă, cu numeroase mașini de război și cavaleri? Acest verset vorbește despre importanța de a avea încredere în Dumnezeu, mai degrabă decât de a căuta ajutor din partea alianțelor politice sau militare.
Isaia 30:7: „Egiptul, ale cărui ajutoare sunt inutile și zadarnice; așa că îl numesc,„ Rahab, care se extinde culcat ”. Acest verset se referă la Egipt drept „rahab”, un nume care înseamnă mândru sau arogant. Isaia afirmă că mândria Egiptului și încrederea lui în propria sa putere vor fi inutile în fața puterii lui Dumnezeu.
Ieremia 2:18: „Și acum, ce faci pe căile Egiptului, să bei apele Nilului? Și ce faci în modurile Asiriei, să bei apele râului Eufrat?" Acest verset arată că oamenii lui Iuda au căutat ajutor atât în Egipt, cât și în Asiria, mai degrabă decât în a avea încredere în Dumnezeu.
Isaia 30:15: „Astfel spune suveranul, Domnul, Sfântul Israel:„ În pocăință și odihnă este mântuirea ta, în liniște și încrederea este vigoarea ta, dar nu ai vrut ”. În acest verset, Dumnezeu îi avertizează pe poporul lui Iuda că singura speranță pentru ei este să se pocăiască și să aibă încredere în El, dar ei refuză să facă acest lucru.
Psalmul 20:7: „Unii au încredere în mașini și altele la cai, dar avem încredere în numele Domnului, Dumnezeului nostru”. Acest verset vorbește despre importanța de a avea încredere în Dumnezeu, mai degrabă decât de a avea încredere în lucruri materiale precum mașini și cai (sau legături politice și militare) pentru siguranța și protecția noastră.
Rozdziały: