Cartea profetului Isaía, 5

Biblia Romano-Catolică

1 „Vreau să cânt o cântare de dragoste pentru iubitul meu.Iubitul meu avea o vie pe un deal mănos.

2 A săpat-o, a curăţat-o de pietre şi a plantat viţă aleasă, a construit un turn în mijlocul ei și a pus un teasc în ea, a aşteptat să facă struguri, dar a făcut aguridă.

3 Acum, locuitori ai Ierusalimului şi oameni ai lui Iúda: faceţi judecată între mine şi via mea!

4 Ce ar mai fi trebuit să fac pentru via mea şi nu am făcut? De ce, aşteptându-mă să facă struguri, a făcut aguridă?

5 Acum, vă voi face cunoscut ce-i voi face viei mele: îi voi îndepărta gardul şi va fi devastată; îi voi distruge zidul şi va fi călcată în picioare.

6 O voi preface în pustiu; nu va mai fi tăiată şi nici săpată şi vor creşte mărăcini şi spini. Voi porunci norilor să nu mai verse ploaie asupra ei.

7 Căci via Domnului Sabaót este casa lui Israel şi cei din Iúda, plantaţia lui preferată. Se aştepta judecată, şi, iată, vărsare de sânge; dreptate, şi, iată, strigăte!”. Blesteme

8 Vai de cei care adaugă casă la casă, de cei care alătură câmp lângă câmp până la capătul ţinutului! Voi veţi locui singuri în mijlocul ţării.

9 Domnul Sabaót mi-a zis: „Deşi sunt case multe, vor fi spre ruină şi, deşi sunt mari şi frumoase, vor fi fără locuitori”.

10 Căci zece pogoane de vie vor produce un singur bat şi un ómer de sămânţă va produce o éfă.

11 Vai de cei care se scoală dis-de-dimineaţă şi aleargă după băutură tare, de cei care întârzie până după căderea serii, înfierbântaţi de vin!

12 Harpă, alăută, tamburină, flaut şi vin sunt la ospeţele lor; la lucrarea Domnului nu se uită şi faptele mâinilor sale nu le văd.

13 De aceea poporul meu este dus în captivitate, din lipsă de cunoaştere; cei de seamă ai lui mor de foame şi mulţimea sa se stinge de sete.

14 De aceea, Şeólul şi-a lărgit gâtlejul şi şi-a deschis larg gura. A coborât frumuseţea [poporului], mulţimea, zgomotul şi veselia din el.

15 Omul va fi umilit şi bărbatul înjosit, iar ochii celor mândri se vor pleca.

16 Dar Domnul Sabaót va fi înălţat prin judecată şi Dumnezeul cel Sfânt va fi sfinţit prin dreptate.

17 Mieii vor paşte ca pe păşunea lor şi caprele grase vor devora [până şi] ruinele.

18 Vai de cei care-şi atrag nelegiuirea cu funia deşertăciunii şi păcatul cu frânghii de la car.

19 Ei zic: „Să se grăbească şi să-şi împlinească repede lucrarea, ca să vedem! Să se apropie şi să ajungă planul Sfântului lui Israél, ca să-l cunoaştem!”.

20 Vai de cei care spun că răul este bine şi binele rău, care stabilesc întunericul drept lumină şi lumina drept întuneric, care stabilesc amarul dulce şi dulcele amar.

21 Vai de cei înţelepţi în ochii lor şi de cei care sunt pricepuţi înaintea lor!

22 Vai de cei viteji în a bea vin şi de oamenii iscusiţi în a amesteca băuturi tari,

23 de cei care pentru mită îl îndreptăţesc pe cel nelegiuit, iar de la cei drepţi îndepărtează dreptatea.

24 De aceea, aşa cum pleava este devorată de flacăra de foc şi fânul se consumă în vâlvătaie, rădăcina lor va putrezi şi ramurile lor se vor înălţa ca praful, pentru că au nesocotit legea Domnului Sabaót şi cuvântul Celui Sfânt al lui Israél l-au dispreţuit.

25 De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului său, şi-a întins mâna împotriva lor şi i-a lovit; munţii s-au cutremurat şi cadavrele [poporului] sunt ca un gunoi în mijlocul drumurilor. Cu toate acestea, mânia lui nu s-a potolit şi mâna lui este încă întinsă. Chemarea invadatorilor

26 A înălţat un steag pentru popoarele din depărtare şi a fluierat după ele de la marginea pământului şi, iată, ele, sprintene, vin degrabă.

27 Nimeni dintre ei nu este obosit, nimeni nu se poticneşte; niciunul nu moţăie şi nimeni nu doarme; niciunul nu are deschisă cingătoarea coapselor sale şi nimeni nu şi-a desfăcut cureaua sandalelor.

28 Săgeţile lor sunt ascuţite şi toate arcurile lor, întinse; copitele cailor lor sunt ca de cremene, iar roţile [carelor] lor par ca o vijelie.

29 Răcnetul lor este ca al leoaicei şi rag ca puii de leu: freamătă, apucă prada şi o iau şi nu este salvator.

30 Vor fremăta împotriva lui în ziua aceea ca freamătul mării; vor privi către ţară, şi, iată, întuneric, strâmtorare, iar lumina se va întuneca din cauza norilor săi.




Versículos relacionados com Cartea profetului Isaía, 5:

Isaia 5 prezintă o parabolă în care Dumnezeu este comparat cu un fermier care are grijă de podgoria sa, dar, în ciuda eforturilor sale, podgoria produce doar fructe proaste. Capitolul se încheie cu o amenințare de judecată împotriva Israelului pentru infidelitatea sa. Pentru a găsi versete legate de subiectele abordate în Isaia 5, putem căuta pasaje care vorbesc despre dreptatea lui Dumnezeu, judecata și infidelitatea oamenilor.

Proverbe 21:15: „Efectuarea justiției este o sursă de bucurie pentru cei drepți, dar de teroare pentru cei care practică răul”. Acest verset evidențiază importanța justiției și modul în care poate aduce bucurie sau teroare, în funcție de modul în care acționează oamenii.

Ieremia 5:7: "De ce te -ai ierta? Copiii tăi m -au abandonat și au jurat zeilor care nu sunt zei. I -am satiți, dar au comis adulter; la casa prostituatelor au fost copleșiți." În acest verset, Dumnezeu vorbește despre infidelitatea oamenilor din Israel și despre cum s -au îndreptat către alți zei.

Ezechiel 15:2-3: "Fiul omului, care este podgoria care este mai bună decât celelalte podgorii, pe care podgoriile din jurul ei le-au servit ca ramuri? Au luat-o pe lemn pentru a face vreun obiect? A luat un cui pentru a atârna ceva ? Acest verset folosește imaginea podgoriei pentru a vorbi despre poziția specială a Israelului între națiuni și cum ar fi trebuit să fie o sursă de binecuvântare pentru alte popoare.

Ioan 15:1-2: „Eu sunt adevărata viță de vie, iar tatăl meu este fermierul. Fiecare ramură care, fiind în mine, nu dă roade, el taie; și tot ceea ce dă roade pe care îl prune Mai multe fructe. " În acest verset, Isus se prezintă ca adevărat viță de vie și explică modul în care Dumnezeu are grijă de adepții săi, tăindu -i pe cei care nu produc fructe și întărirea celor care fac acest lucru.

Evrei 12:5-6: „Și ai uitat cuvântul de încurajare pe care El te îndreaptă ca și copiilor:„ Fiul meu, nu disprețui disciplina Domnului și nici nu se descuraja când îl mustră Iubește și pedepsește pe toți cei care acceptă ca fiu ". Acest verset vorbește despre disciplina lui Dumnezeu și despre cum este dovada iubirii sale pentru copiii săi, la fel cum tăierea în viță de vie poate aduce mai multe fructe.





Rozdziały: