1. Moise a chemat tot Israélul şi le-a zis: „Voi aţi văzut tot ceea ce a făcut Domnul înaintea ochilor voştri în ţara Egiptului, lui Faraón, tuturor slujitorilor lui şi întregii sale ţări:

2. încercările mari pe care le-au văzut ochii tăi, semnele şi minunile acelea mari.

3. Domnul nu v-a dat inimă să priceapă, nici ochi să vadă, nici urechi să audă până în ziua de azi.

4. «Eu v-am condus timp de patruzeci de ani în pustiu; hainele nu vi s-au învechit pe voi şi sandala nu s-a învechit în piciorul tău.

5. Pâine nu aţi mâncat şi vin şi băutură tare nu aţi băut, ca să ştiţi că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

6. Aţi ajuns în locul acesta. Sihón, regele din Heşbón, şi Og, regele din Basán, ne-au ieşit înainte ca să se lupte şi i-am bătut.

7. Le-am luat ţara şi am dat-o ca moştenire [triburilor] lui Rubén, Gad şi la jumătate din tribul lui Manáse.

8. Păziţi toate cuvintele alianţei acesteia şi împliniţi-le, ca să aveţi succes în tot ceea ce faceţi!».

9. Voi, astăzi, staţi toţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru: căpeteniile voastre, triburile voastre, bătrânii voştri, scribii voştri, toţi bărbaţii lui Israél,

10. copiii voştri, soţiile voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne până la cel ce-ţi aduce apa,

11. ca să intri în alianţa cu Domnul Dumnezeul tău şi în jurământul lui pe care Domnul Dumnezeul tău le încheie astăzi cu tine,

12. ca să te constituie astăzi poporul lui şi el să fie Dumnezeul tău, după cum ţi-a spus şi după cum a jurat părinţilor tăi, lui Abrahám, lui Isáac şi lui Iacób.

13. Nu numai cu voi încheie alianţa aceasta şi jurământul acesta,

14. ci şi cu cei care sunt aici cu noi astăzi înaintea Domnului Dumnezeului nostru şi cu cei care nu sunt aici cu noi astăzi.

15. Voi ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am mers prin mijlocul popoarelor printre care aţi trecut.

16. Aţi văzut lucrurile lor detestabile şi idolii lor – lemn şi piatră, argint şi aur – care erau la ele.

17. Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici trib a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru ca să meargă să slujească dumnezeilor acelor popoare! Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să rodească otravă şi pelin!

18. Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui, spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele», cu gândul că pământul irigat îl face dispărut pe cel uscat,

19. Domnul nu-l va ierta, ci mânia Domnului şi gelozia lui se vor aprinde împotriva acelui om şi vor rămâne asupra lui toate blestemele scrise în cartea aceasta. Domnul îi va şterge numele de sub cer.

20. Domnul îl va despărţi, spre pieire, dintre toate triburile lui Israél după toate blestemele alianţei scrise în cartea acestei legi.

21. Generaţiile viitoare, fiii voştri care se vor ridica după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară îndepărtată vor vedea plăgile ţării acesteia şi bolile cu care a lovit-o Domnul:

22. sulful şi sarea ard pământul ei. Nu va fi semănată şi nu va face să încolţească şi nu va creşte în ea niciun fel de iarbă. Este ca distrugerea Sodómei, a Gomórei, a Ádmei şi a Ţeboímului, pe care Domnul le-a distrus în mânia şi în furia lui;

23. toate popoarele vor zice: «De ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? De ce s-a aprins această mânie mare?».

24. Vor spune: «Pentru că au părăsit alianţa Domnului Dumnezeului părinţilor lor pe care o încheiase cu ei când i-a scos din ţara Egiptului.

25. Au mers şi au slujit altor dumnezei şi s-au prosternat înaintea lor, dumnezei pe care nu i-au cunoscut şi pe care [Domnul] nu li i-a dat.

26. Mânia Domnului s-a aprins împotriva acestei ţări şi a făcut să vină peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta.

27. Domnul i-a smuls din pământul lor cu mânie, cu furie şi cu o mare indignare şi i-a aruncat într-o altă ţară, aşa cum e astăzi».

28. Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei legi.





“A divina bondade não só não rejeita as almas arrependidas, como também vai em busca das almas teimosas”. São Padre Pio de Pietrelcina