1. Orice prieten va zice: „Şi eu m-am împrietenit”, dar există prieten care este prieten numai cu numele.

2. Oare nu este o tristeţe până la moarte un tovarăş şi un prieten care se schimbă în duşman?

3. O, poftă rea! De unde te-ai rostogolit ca să acoperi uscatul cu înşelăciune?

4. Tovarăşul se desfată în bucuria prietenului, dar în timpul strâmtorării îi este ostil.

5. Tovarăşul suferă împreună cu prietenul din cauza stomacului, dar înaintea luptei ia scutul.

6. Nu-l uita pe prietenul tău în sufletul tău şi nu-l neglija [în mijlocul] bogăţiilor tale!

7. Orice sfetnic exaltă sfatul, dar există şi cel care dă sfat pentru sine însuşi.

8. Păzeşte-ţi sufletul de sfetnic şi cunoaşte mai întâi nevoia sa – căci el va da sfat pentru sine însuşi – ca nu cumva să arunce sorţii împotriva ta!

9. Şi să spună: „Calea ta este bună”, dar apoi să stea deoparte ca să vadă ce ţi se va întâmpla.

10. Nu te sfătui cu cel care te priveşte pieziş şi ascunde-ţi planul de la cei care sunt geloşi pe tine!

11. Nici cu o femeie, despre rivala ei, nici cu un fricos, despre luptă, nici cu un negustor, despre comerţ, nici cu cel care cumpără, despre vânzare, nici cu un invidios, despre mulţumire, nici cu un nemilos, despre generozitate, nici cu vreun leneş, despre vreo lucrare, nici cu un tocmit pe un an, despre terminarea [lucrării], nici cu sluga puturoasă, despre o lucrare mare: să nu te sprijini pe aceştia pentru niciun sfat!

12. Ci continuă să fii cu omul pios, care ştii că ţine poruncile şi care, în sufletul lui, este după sufletul tău şi care, dacă vei cădea, va îndura împreună cu tine!

13. Ţine planul inimii, căci nu este nimic mai fidel pentru tine decât el!

14. Căci sufletul omului obişnuieşte să vestească uneori mai bine decât şapte străjeri puşi pe vârful unei coline ca să străjuiască.

15. Şi peste toate acestea, cere de la Cel Preaînalt să întărească în adevăr calea ta!

16. Începutul oricărei lucrări este cuvântul şi înainte de orice faptă este planul.

17. Urma schimbării este inima;

18. se împarte în patru părţi: binele şi răul, viaţa şi moartea, iar cea care le stăpâneşte neîncetat este limba.

19. Există om abil, care-i educă pe mulţi, dar nu este de folos pentru sufletul propriu.

20. Există cel care o face pe înţeleptul în cuvinte, el este urât şi va fi lipsit de orice hrană.

21. Nu i s-a dat har de la Domnul, pentru că este lipsit de orice înţelepciune.

22. Există înţelept pentru propriul suflet şi roadele inteligenţei sale, pe gura lui, sunt credibile.

23. Bărbatul înţelept îşi va educa poporul şi roadele inteligenţei lui vor fi credibile.

24. Bărbatul înţelept va fi umplut de binecuvântare şi îl vor declara fericit toţi cei care îl vor vedea.

25. Viaţa omului are zile numărate, dar zilele lui Israél sunt fără număr.

26. Înţeleptul va moşteni încredere în poporul său şi numele lui va fi viu în veci.

27. Fiule, în viaţa ta, încearcă-ţi sufletul: vezi ce este rău în ea şi nu-i da [ocazie să-l facă]!

28. Căci nu toate sunt de folos tuturor şi nu orice suflet îşi găseşte plăcerea în toate.

29. Nu fi lacom în orice desfătare şi nu te arunca asupra meselor!

30. Căci în mulţimea mâncărurilor este boală şi necumpătarea apropie de crampe.

31. Din cauza necumpătării, mulţi au sfârşit, dar cel care este atent îşi adaugă [zile] la viaţă.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Quanto maiores forem os dons, maior deve ser sua humildade, lembrando de que tudo lhe foi dado como empréstimo.” São Padre Pio de Pietrelcina