Encontrados 119 resultados para: Unei

  • Când părinţii noştri au fost duşi în Pérsia, atunci preoţi credincioşi au luat din focul de pe altar, l-au ascuns cu grijă în interiorul unei fântâni secate şi l-au pus în siguranţă, în aşa fel încât nimeni să nu ştie. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 19)

  • Aşa cum arhitectul unei case noi trebuie să se îngrijească de întreaga construcţie, iar cine o înfrumuseţează cu picturi trebuie să urmărească numai cele de trebuinţă pentru înfrumuseţare, tot astfel, socotesc eu, [e valabil] şi pentru noi. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 29)

  • Luând împuternicirile regeşti, s-a apropiat de funcţia de mare preot, neavând nimic vrednic [de aceasta], ci mai degrabă mânia unui tiran crud şi furia unei fiare sălbatice. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 25)

  • El l-a ales îndată pe Nicanór, [fiul] lui Patrócle, unul dintre prietenii dintâi [ai regelui], l-a trimis în fruntea unei armate [formate] din diferite neamuri – nu mai puţin de douăzeci de mii [de oameni] – pentru a nimici definitiv neamul iudeilor. L-a pus să-i stea alături pe Górgias, un strateg care avea experienţă în probleme de război. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 9)

  • El, care mai înainte credea că porunceşte [până şi] valurilor mării, din cauza unei aroganţe omeneşti, şi-şi închipuia că pune pe cântar înălţimile munţilor, zăcea pe pământ şi a fost aşezat pe o targă, arătând tuturor puterea evidentă a lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 8)

  • Cum nu i se potoleau nicidecum chinurile, întrucât judecata dreaptă a lui Dumnezeu îl lovise şi îşi pierduse orice speranţă cu privire la sine însuşi, le-a scris iudeilor scrisoarea de mai jos sub forma unei cereri care avea acest conţinut: (Cartea a doua a Macabéilor 9, 18)

  • De ce să fii atras, fiule, de o venetică sau să te apropii de pieptul unei străine? (Cartea Proverbelor 5, 20)

  • Omul oprimat de sângele unei vieţi fuge până la groapă: „Să nu-l oprească [nimeni]!”. (Cartea Proverbelor 28, 17)

  • Îi piere bogăţia din cauza unei îndeletniciri rele. Dacă dă naştere unui fiu, nu [rămâne] nimic în mâna lui. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 13)

  • Pentru că nu face repede un decret împotriva unei lucări rele, de aceea inima fiilor oamenilor este plină [de dorinţa] de a face rău. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 8, 11)

  • Aleargă, iubite al meu! Fii asemenea unei căprioare sau unui pui de cerb pe munţii balsamurilor!”. (Cartea Cântarea Cântărilor 8, 14)

  • Nefericiţi sunt cei a căror speranţă este în cele moarte, care numesc dumnezei lucrările mâinilor oamenilor, realizate din aur şi din argint, asemănare şi reprezentare de animale sau de piatră nefolositoare, lucrare a unei mâini din vechime. (Cartea Înţelepciunii 13, 10)


“Dirás tu o mais belo dos credos quando houver noite em redor de ti, na hora do sacrifício, na dor, no supremo esforço duma vontade inquebrantável para o bem. Este credo é como um relâmpago que rasga a escuridão de teu espírito e no seu brilho te eleva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina